Cum sa fac sa fie mai bine?

Sunt intr-o relatie de doi ani, din care a rezultat si un copil are un an. Cand ne-am cunoscut am ramas insarcinata inca de la inceput. Ne-am hotarat sa pastram copilul si sa mergem inainte in relatie, sa vedem cum decurge. Si iata ca au trecut doi ani si ceva. Am indurat multe certuri, jigniri, vorbe urate din cauza greutatilor. Ba chiar m-a si lovit in unele certuri. Eu il iubesc, in mine este inca acea pasiune, chiar si asa cu toate greutatile intampinate. Ma refer la neajunsuri dar nelinistea mea si nemultumirea… parca simt din partea lui ca numai copilul il leaga de mine, e nemultumit tot timpul, ma critica mereu, intodeauna are ceva de spus la adresa mea. Pana si in pat il simt mai rece, adica numai sa isi faca el interesul lui. Nu il intereseaza daca eu m-am simtit bine. Si am stat de vorba de nenumarate ori despre problemele noastre, dar nu recunoaste nimic. Daca are ceva de spus tot pe mine ma gaseste vinovata cu diferite motive absurde. Nu stiu cum sa fac sa fie mai bine pentru ca in afara de mama nu simt ca as fi altceva in relatia asta. Va rog daca puteti sa va pronuntati cum vedeti relatia mea, am viitor cu el, va fi mai bine cu trecerea timpului, sau ce pot face sa fie mai bine… daca tine de mine…

Intrebare pusa de: cayacu, 29

Raspunsul psihologului:

Viata noastra tine in principal de noi, de alegerile si deciziile pe care le luam la un anumit moment, la care se mai adauga si un dram de noroc sau soarta.

M-a surprins sccrisoarea dvs prin concizie dar si prin cerinta, daca aveti viitor cu el, daca va fi mai bine cu trecerea timpului. Nu ma pot pronunta despre ceva ce nu stiu pentru ca nu sunt ghicitoare, dar pot spune ca reiese din scrisorea dvs o nemultumire a dvs fata de acest barbat care nu este asa cum vreti dvs.

Copilul a aparut foarte devreme, a fost un accident sau nu? A fost ceva dorit, programat sau un accident? Inteleg ca a aparut destul de devreme si ca nu ati putut sa va cunoasteti foarte bine in aceasta perioada de dinainte de copil.

Poate ca daca v-ati fi cunoscut mai bine, poate ca v-ati fi gandit de doua ori daca sa aveti sau nu copilul. Oricum, ce a fost a fost si acum aveti un copil pe care sa il cresteti.

Nu imi este clar daca v-a scapat intentionat dar eu am inteles din fraza “in afara de mama nu simt ca as fi altceva in relatia asta” ca va puteti referi si la relatia dvs cu prietenul dvs desi dvs poate ca v-ati referit la relatia cu copilul dvs. Poate ca doar asta ii oferiti caldura materna si nimic altceva.

Nu specificati nimic in ce fel arata restul vietii dvs, cu ce va ocupati, cum va descurcati. Pare sa fiti destul de dependenta in acest moment (poate ca si in trecut) de acest barbat si el simte asta si se comporta ca atare, ca un stapan care are un sclav cu care face ce vrea.

V-as indruma sa va ganditi care este rolul dvs in aceasta relatie si cum a evoluat pozitia dvs in timp si ce puteti face pentru a va schimba aceasta auto-perceptie de ‘victima’ iar pe cea a prietenului de ‘persecutor’.

In general multa lume pune pe trecerea timpului o prea mare dorinta de vindecare, dar timpul de obicei acutizeaza problemele grave si negative. Timpul nu poate vindeca orice! Mai trebuie si noi sa facem cate ceva pentru asta!