Cum sa il convingem ca are nevoie de un psiholog?

Citind articolul de aici despre dependenta de jocurile de calculator mi-a venit ideea sa va intreb pe Dvs., un specialist, ce se poate incerca pentru a-l ajuta pe un amic care are exact aceasta problema.

(La cererea utilizatorului, nu reproducem intregul mesaj)

Ce sa-i spunem? Cum sa il convingem ca are nevoie de un psiholog si ca ar fi probabil o investitie foarte buna?

Intrebare pusa de: X, 21

Raspunsul psihologului:

Inteleg ca exista doua intrebari esentiale:
1.Cum sa „rezolvati” voi prietenii „problema” prietenului vostru.
2.Cum sa isi rezolve el aceasta „problema” .

Ambele intrebari sunt importante dar trebuie sa se faca o distinctie clara intre ele. Pe de o parte sunteti voi prietenii preocupati de starea lui, incercand sa-l ajutati sa gasiti cea mai buna solutie.
Pe de alta parte este el cu „problemele” lui (aici includem relatia cu familia, cufundarea in lumea lui, fuga de asumarea responsabilitatiele specifice varstei lui).

Faptul ca are prieteni ca voi, ca a reusit sa isi faca prieteni, ca voi ati identificat in el valori comune, inteligenta si „un intreg potential” sunt vesti foarte bune si sunt calitati pe care el a fost capabil sa le puna in valoare. Inseamna ca trebuie sa aveti incredere in el si sa-i aratati asta chiar si atunci cand are o periaoda mai grea. Nu trebuie sa-l judecati pentru renuntarile lui. Deja ii este foaret greu si se pedepseste el insusi mult prea mult.

Este foarte adevarat insa ca uneori avem probleme pe care nu ni le pot rezolva prietenii. Ei ne pot sprijini si chiar daca le este greu sa inteleaga de ce nu reusim sa iesim dintr-o criza asa usor si de ce suntem”orbi” la sfaturile lor, pentru noi e important sa ii simtim aproape chiar daca nu putem reusi sa facem ceea ce pentru ei pare evident.

De asemenea discutiile cu voi sunt cu siguranta folositoare dar este esential ca el sa isi doreasca sa rezolve aceste probleme. Poate nu isi doreste acest lucru acum. Este posibil sa isi testeze limitele. Presiunea din relatia cu tatal se pare ca l-a determinat, ca in momentul in care a iesit de sub supravegherea directa, sa-l faca sa isi doreasca sa „faca doar ce isi doreste el” „sa nu mai faca nimic din ce isi doreste tatal pentru el”.
Este o experienta de care el are nevoie, in care se cauta pe sine, isi testeaza limitele, departe de tot ceea ce ii era impus pana acum.

De aici si senzatia ca nu are incredere in el. Pentru ca fiind un copil, un adolescent care a crescut fara sa i se dea posibilitatea sa se exprime in cadrul familiei condusa de un tata care intelege ca autoritatea inseamna forta si nu respect pentru copil, el incearca acum sa beneficieze la maxim de libertatea lui. Cu siguranta el are niste beneficii emotionale din aceasta situatie prezenta, identifica de asemenea si problemele care apar din cauza acestei libertati pe care si-o permite dar ii este foarte greu sa renunte la ceva ce si-a dorit atat de mult.

Este important ca el sa traisca aceste experiente si singur sa invete sa aleaga ce este bun pentru el si nu „altcineva”.

Ajutorul unui psihoterapeut este de necontestat dar poate incepe doar cand el isi va dori si se va hotari sa-l ceara. Nu este o chestiune de cum sa il convingeti. Orice psiholog impus de catre parinti, prieteni etc. va fi respins. Este nevoie de vointa lui. Nimeni nu poate face in locul lui aceste schimbari. Oricum, este un om norocos sa aiba prieteni ca voi.