Cum sa procedez?

Am mai multe intrebari pe care voi incerca sa le exprim cat mai concis. Cum poti face pe cineva sa constientizeze ca are o problema cu propria persoana care trebuie rezolvata? Vorbim de un barbat extrem de orgolios, narcisist, care considera ca judecata lui e cea mai dreapta indiferent de situatie, cu o personalitate aproape alfa, dar care se autodistruge, iar in acest proces ii distruge si pe ceilalti, pe care ii acuza de toate nenorocirile si stagnarile lui. Cum poti castiga respectul unei astfel de persoane, cum il poti face sa creada ca esti de partea lui, nu impotriva. Orice incercare de ajutor o intelege ca pe o invadare a spatiului personal, sau o jignire la adresa inteligentei sale. Este o persoana care izbucneste violent si extraordinar de impulsiv sub diverse forme, care se eschiveaza sub diverse pretexte de la a face ceva cu viata lui si se refugiaza in alcool, in legatura cu care, din nou, nu recunoaste ca are o problema. Pentru a va creiona mai bine aceasta personalitate, va voi spune ca este, paradoxal, o persoana religioasa, iar Dumnezeu este singura autoritate pe care o accepta. Dar prea putin din bunatatea crestineasca pe care o „predica” o aplica in viata reala. Religia pare uneori pentru el o forma de evadare, unde, prin natura acesteia, nu mai este nevoie sa rationeze si sa lupte. Oscileaza intre extreme precum izolare si comporament in stilul tulburari de personalitate borderline. Nu accepta sub nicio forma o critica directa, iar pentru a ii deschide din cand in cand ochii trebuie elaborate scenarii subtile, trebuie sa ii impachetezi adevarul intocmai ca unui copil prea sensibil sa cunoasca viata reala, numai ca in acest caz, el este cumva prea „sensibil” sa se cunoasca pe sine. Iar ca ultima intrebare, ce se poate face pentru persoanele afectate din jurul lui, care fiind legate de el prin relatii de rudenie si iubire, se consuma pana la disperare. Este oare nevoie ca acestea sa ii intoarca spatele, pentru binele lor?Desi din pacate lucrul acesta ar fi realizabil decat in maniera simulata, in vederea indreptarii lui. Va multumesc!

Intrebare pusa de: grigore, 25

Raspunsul psihologului:

Constientizarea unei situatii (particulare, subiective, personale) nu tine (doar) de ce ne pot spune cei din jur despre asta, tine de capacitatea de auto-analiza, de introspectie, de auto-cunoastere. E ca si cum am incerca sa convingem o persoana ca este alcoolica, dependenta de drog doar pentru ca noi consideram ca asa stau lucrurile (desi putem avea dreptate, observand volumul de lichid / drog ingerat de organism); daca acea persoana nu considera ca are o problema sau ca ceea ce ati descris i-ar afecta, la modul propriu, viata sa personala si sociala. O persoana suficient de matura emotional este o persoana care are capacitatea de a realiza, atunci cand lucrurile derapeaza sau depasesc o anumita intensitate, si de a se opri si reflecta, si eventual de actiona, schimba ceva.

De asemenea nu avem dreptul unei persoane sa ii cerem – doar pentru ca asa credem noi de cuviinta – sa actioneze intr-un fel sau altul care sa ne aduca noua beneficii si dansului doar neplaceri si frustrari. Pentru ce ar face asta daca nu realizeaza problema, daca considera ca dvs aveti o problema ca nu va vedeti de treaba dvs sau de ce v-ar interesa soarta sa? As mai adauga si mentiunea ‘tulburarii de personalitate borderline’ cu care l-ati etichetat. Aveti studii de specialitate? Pentru ca altfel stau lucrurile in cazul unui diagnostic medical profesionist si altfel la cel pus ‘dupa ureche’, dupa ce am citit pe net. Daca este cazul, poate ca ar fi de dorit un astfel de demers, doar daca si dansul considera ca ar avea nevoie, i-ar aduce vreun beneficiu.

Asadar as indrepta analiza scrisorii dvs catre dorinta dvs puternica, as zice incrancenata, de a-l schimba si de a-i ajuta rudele, prietenii?! Cred ca fiecare persoana stie si poate sa faca ceea ce vrea si poate sa faca, fara ca dvs sa va faceti o ‘misiune’ umanitara, o ‘misiune’ de salvare din asta. Daca sunt rude, se vor raci apele, daca sunt prieteni, se vor raci si mai profund, mergand pana la abandon (sau poate nu), dar nu cred ca dvs puteti sa controlati lucrurile asa cum va doriti dvs. Poate ca in acel moment, dar nu este o garantie acest lucru, prietenul dvs sa realizeze ceea ce se intampla si sa constientizeze starea de fapt a lucrurilor, a calitatii vietii sale si nu in ultimul rand, a starii sale mentale si sufletesti. Nu stiu daca iubirea dvs este suficienta pentru a-l face pe el sa se schimbe daca el nu vrea sa o faca, daca nu crede el ca are sens pentru el sa o faca.