„Daca iti cumperi casa, ma despart de tine.”
Buna ziua, imi este greu sa descriu o stare de fapt, un sentiment si un gust amar. Am „doar” 31 de ani, stau cu o fata de 3 ani, am ganduri serioase, am un job decent dar o mare problema. Indiferent de ceea ce vreau sa realizez / achizitionez (sa cumpar un teren de casa, sa cumpar o casa – garsoniera, sa cumpar pana si un aparat foto, etc), se ajunge la … „Daca iti cumperi aia (casa, masina, teren, aparat foto, orice) ma despart de tine.” Vreau sa mentionez ca domnisoara are 28 de ani, doarme in pat cu sora ei de 25 de ani, are un salariu mai mult decat decent, este din Bucuresti si sta cu familia (4 persone in doua camere). De 3 ani tot cauta motive sa nu-si cumpere o casa (sa ne cumparam o casa) iar daca se ajunge la o negociere, totul trebuie sa fie ca ea, daca nu … imi zice adio, nu-mi raspunde la telefon…
Acum, prin programul Prima Casa, am contractat o casa – garsoniera in zona ei… Ea nu poate concepe ca eu mi-am cumparat casa inaintea ei (ea vrea casa intr-un bloc vechi, i-au zis parintii ca acele blocuri sunt mai bune, vrea acel apartament exclusiv pe numele ei, in zona ei, etc). I-am explicat ca tot ce am eu si ea se poate spune ca este al nostru. Eu mereu o sprijin/sustin in tot ce vrea sa realizaze (scoli, concursuri, munca, cumparaturi -masina, casa, tv, orice).
I-am explicat ca daca ea va reusi in cele din urma sa-si cumpere acel apartament de doua camere ma voi muta la ea, iar rata de la garsoniera si poate acoperi prin inchirierea garsonierei, astfel incat salariul meu sa fie intact si doar pentru familie (ea si eu). Nu vrea sa auda de nici o solutie, imi zice ca mi-am luat casa ca in cazul in care ne certam in casa ei (doua camere) eu o sa fug in garsoniera si i-am explicat ca asta este imposibil (daca am chiriasi nu-i pot da afara cand vreau pentru ca am un contract cu ei) si am incercat sa-i explic clar si logic.
Si o intreb: „Cand am vrut sa-mi iau teren de ce ai zis ca te desparti de mine? Atunci nu exista posibilitatea de a pleca de la tine si de a ma duce pe un teren in camp.”
Poate mai mult v-am ametit, poate nu, sper ca un raspuns o sa gasiti si pentru mine. Eu consider asta invidie si nu iubire. Dar din fericire sau nu, eu sunt un inocent ce o iubeste. Ce ma sfatuiti sa fac? Va multumesc anticipat.
Intrebare pusa de: Razvan, 31
Raspunsul psihologului:
Parerea mea este ca iubita dvs nu se poate separa (fizic si psihic) de familia ei. In plus, ii e teama ca, daca se va muta impreuna cu dvs, pana la urma o veti parasi, iar ea va ramane complet singura. Iar ideea unei despartiri (de familia ei sau una provocata de dvs) o ingrozeste poate la fel de mult ca moartea. Pur si simplu alege sa traiasca impreuna cu familia sa pentru ca nici nu-si poate inchipui un alt mod de viata in care ea sa se simta in siguranta, adica fara a plana asupra ei pericolul unei separari mereu iminente.
Simbolic, achizitiile materiale ale dvs intensifica spaima ei. In cazul unui apartament, va spune singura care este motivul, iar in celelalte cazuri, probabil faptul ca dvs ati putea avea mai mult sa-i oferiti decat familia sa o infricoseaza, pentru ca ar putea-o face pe ea sa-i „paraseasca.”
Probabil ca din perspectiva ei nu are de ales, caci o teama atat de mare de abandon ar domina viata oricui, intrucat este complet irationala si nesupusa controlului constient (adica argumentele rationale n-o pot dezamorsa). Credeti-ma, nu e nici toana, nici moft, ci doar o angoasa uriasa.
Recomandarea mea este sa incercati sa discutati cu ea despre temerile ei, axandu-va pe simtire si nu pe ratiune. Cel mai bine ar fi ca ea sa inceapa un demers terapeutic.
