De ce nu suna?!
Am intalnit un barbat care a insistat sa ii dau numarul meu de telefon, si de care pot sa spun ca mi-a placut din start. Adica am simtit acea chimie. M-a invitat la un ceai, am discutat, a fost placut, apoi ne-am sarutat, a fost extraordinar si cam atat. A doua zi m-a sunat, a treia zi la fel, l-am refuzat, pentru ca eram chiar topita si voiam sa-mi revin un pic, plus ca o prietena m-a sfatuit sa procedez asa. Eu am deja o relatie cu altcineva, care scartie si in momentul in care am fost abordata de acest barbat, am zis de ce nu? Nu se stie niciodata. In fine, m-a cautat innebunit o saptamana intreaga, zilnic, si de doua ori pe zi, incercand sa ma convinga sa ne vedem. M-am intalnit cu el, adica a venit cu masina in fata blocului meu si a incercat sa ma convinga sa ”bem un ceai” la mine, prin asta facand evident referire la… sex. Am refuzat, i-am spus ca vrem lucruri diferite, a incercat diverse, a jucat teatru etc si pana la urma eu am plecat singura acasa. Ideea e ca imi placea teribil de el, dar era evident ca nu dorea decat o aventura. M-a sunat iarasi si iarasi, din nou m-a invitat la un ceai la el. Am mers, gandindu-ma totusi ca ne-am putea cunoaste mai bine. A fost dragut, am discutat diverse, dar am sfarsit prin a face amor, si m-am simtit foarte bine. Chiar ne-am potrivit. Dupa aceea, eu nu am mai ramas mult timp si am simtit nevoia acuta sa plec, sa fiu singura, sa diger experienta. A doua zi, simtindu-ma vinovata ca l-am lasat un pic suspendat (fusese chiar mirat ca plec si mi-a propus sa mai raman), i-am dat un sms destul de neutru, dar asa, simpatic, la care mi-a raspuns sunandu-ma imediat si purtand o conversatie banala. A incheiat cu ”mai vorbim”. Ulterior nu m-a mai sunat deloc, timp de cateva saptamani, iar eu nu mai intelegeam nimic. Intrucat eram destul de bulversata de toata povestea, i-am trantit un sms in care ii spuneam ca prietenul meu e plecat in ziua x si ca as vrea sa-l vad. M-a sunat si ne-am intalnit. I-am spus ca asta este situatia mea, ca am o relatie de 9 ani cu cineva, dar ca lucrurile nu prea merg, si ca ce mergea cand eram studenti acum, la 30 de ani, scartaie. Ca as vrea sa-l cunosc mai bine pe el. Mi-a spus ca intr-adevar, nu se stie niciodata ce-ti rezerva viitorul, dar el tine foarte mult la libertatea lui, chiar daca ii este greu uneori asa. Cu alte cuvinte, nu vrea o relatie. Desi nu a spus direct asta. Dupa alte cateva intrebari puse de el, referitoare la ce nu merge in relatia mea cu celalalt (la care i-am spus frumos ca nu as vrea sa discut subiectul), dupa inca o intrebare pusa de mine, referitoare la faptul ca nu m-a sunat, si la care mi-a raspuns ca este un om dificil si sincer sa fie, nu stie de ce, cumva, intrucat atractia este intr-adevar foarte mare intre noi… am ajuns iar sa facem amor. In prealabil mi-a spus ca el este singur, ca nu are pe nimeni (il intrebasem eu). In fine, a fost dragut, de data aceasta eu nu am mai plecat, am ramas la el peste noapte, am simtit cum in unele momente chiar comunicam foarte bine (discutam despre muzica, filme etc). A doua zi am plecat, si iarasi nu m-a sunat. Eu am lasat-o balta, si timp de o luna jumatate nu i-am dat niciun semn. Apoi, la indemnul nu stiu cat de inspirat al unei prietene, l-am sunat. Nu am apucat sa spun mare lucru, Pentru ca mi-a propus sa ne vedem in seara respectiva. Pana la urma m-a sunat seara si l-am refuzat. Eram obosita. Dupa care ne-am sunat reciproc de cateva ori si in sfarsit ne-am vazut. Acelasi scenariu. De fiecare data ne cunoastem un pic mai bine, suntem si mai relaxati unul cu celalalt, DAR NU SUNA!!!!!! Eu stiu ca s-a obisnuit singur, ca teoretic nu vrea o relatie, astfel ca nu am mai deschis niciodata subiectul. Pur si simplu am zis ca ma pot bucura de momentele pe care le avem impreuna, fara sa cer altceva explicit. De o mie de ori mi-am zis ca nu o sa-l sun, am reusit chiar doua luni sa nu ii dau niciun semn, apoi iar l-am sunat. El e disponibil si pare intr-adevar singur (o femeie observa intr-un apartament indicii destul de clare pentru a trage o concluzie). Ideea e ca imi place chiar mult, iar el pare sa simta la fel in anumite momente, dar nu vrea sa se exteriorizeze sau sa isi dea voie (si nu vorbesc doar de atractia sexuala). Practic, eu continuu sa ma vad cu el, cand il sun eu, si cam atat. Cum sa procedez in continuare? Prietena mea m-a sfatuit sa il las balta, ca nu merita. Propria mea logica imi spune asta. Ca un barbat care vrea cu adevarat o femeie, o cauta. Stiu perfect toate aceste lucruri, si cu toate astea, desi mi le repet, ajung pana la urma sa il caut. Iar el sa accepte sa ne vedem. Cred ca sunt putin obsedata, dar ma intriga faptul ca NU SUNA! Adica, macar pentru simplul motiv al atractiei sexuale – este innebunit pur si simplu la acest capitol, va spun asta cu sinceritate. Macar pentru atata si un barbat ar face un efort sa sune, nu?
Intrebare pusa de: Dan, 0
Raspunsul psihologului:
Se pare ca aveti destule prietene, prieteni care va sfatuiesc in diverse feluri, sa sunati, sa nu sunati… Dar dvs ce simtiti? Se pare ca altii se pricep mai bine la ce ar fi de facut si mai putin dvs, cea implicata in aceasta situatie. Cum de ati ajuns aici, sa decida altii pentru dvs? Pentru ca este foarte posibil ca acest mod de a lua decizii fara a le asuma in intregime sa aiba legatura si cu felul in care decurge totul?
Situatia pare destul de clara din partea lui – vrea sa ramana liber si sa se bucure de diverse experiente erotice fiind liber si neincurcand pe nimeni. Nu pare un barbat care sa nu isi gaseasca usor partenere si nu face un efort in acest sens, bucurandu-se de experientele care il surprind. Toata istoria asta mi se pare un joc de seductii si atractii erotice care in sine starnesc si incita, decat o poveste care s-ar vrea mai serioasa.
V-ati dat singura raspunsul si eu vin sa-l intaresc: ori lasati lucrurile asa si traiti clipa apropierii, ori pierdeti ambele relatii. Pentru ca si vechea relatie scartiaie, parca ati cauta un motiv sa ii puneti capat printr-o alta. Asadar, poate ca ar fi de dorit sa vedeti si sa lamuriti lucrurile in aceasta relatie (de 9 ani), si sa vedeti daca si cum veti continua fara a incurca viata cuiva doar de frica de a fi singura.
Psiholog, psihoterapeut de orientare psihanalitica, absolvent al cursului de formare ale Fundatiei Romano-Olandeze de Psihoterapie Psihanalitica (2003-2007) Asociatia Romana de Psihoterapie Psihanalitica ii acorda certificarea de libera practica sub supervizare. Membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica din 2005. Membru al Asociatiei Psihologilor din Romania din 2003 Experienta cu numeroase grupuri de dezvoltare personala in cadrul Societatii Romane de Psihoterapie Experientiala din Romania; participant la cursuri de Terapie prin Dans si Miscare in cadrul SPER. Intre 2001-2003 a urmat cursuri de Master in cadrul Societatii Romane de Psihoterapie Experientiala din Romania. A facut parte dintr-un program complet de Recuperare Cardiovasculara la Centrul de sanatate Budapesta unde s-a ocupat de partea de consiliere si sustinere teraputica de grup a clientelor incluse in program. Managing Partner la MindCare din noiembrie 2006, avand ca obiectiv crearea unui spatiu terapeutic pentru adulti, adolescenti si copii. In cadrul centrului MindCare se ocupa de psihoterapia psihanalitica individuala pentru adulti si adolescenti - probleme de atasament, dificultati de relatie, depresie, anxietate. Centrul MindCare Str Henri Coanda, 33 (sector 1, langa Hotel Minerva), telefon: 0753.535.385 www.mindcare.ro
O poveste asemanatoare m-i s-a intamplat si mie! Un personaj de sex masculin, s-a aratat foarte interesat de mine, ba chiar mi-a adus si flori! Mie chiar mi-a spus de la inceput ca a fost ranit pe suflet de doua ori, si de atunci nu a mai vrut relatie, adica ceva oficial! Insa mi-a spus-o voalat, asa pe masura ce noi conversam! De placut ma place mult si in pat ne intelegem bine, insa pe parcurs au aparut pauze foarte mari!
Ne-am despartit vreo 5 luni, dupa care el m-a cautat, eu m-am intors, dar era la fel. Acum incepuse sa ma sune si mai rar! Daca la inceput vorbeam zilnic, acum o data la 3 zile si atunci, foarte putin! Ciudat e ca desi la inceput parea ceva serios, faptele lui spuneau contrariul! Daca si respectivul de care vorbesti tu, fusese ranit in amor,e dificil sa suporti pana isi revine!
Eu am renuntat sa mai astept, mai ales ca pauzele erau justificate din pricina unui program de lucru excesiv, ceea ce e posibil, insa pentru mine, nu s-a mai putut! Eu imi doream o viata, el o viata fara obligatii si fara prea multe dovezi de iubire, desi ma placea si ma dorea! Viata ar fi fost probabil una cu un partener alaturi, dar in care dragostea ar fi venit foarte greu sau chiar deloc! Am renuntat acum definitiv, in sensul ca l-am scos din minte!! Trebuie sa fii ori o persoana extrem de abila ca sa poti vedea ce sanse ai cu el, ori mai bine cauti altceva! Eu nu am mai vrut! Cel mai bine este sa iei o hotarare indiferent care ar fi ea, pentru ca altfel risti sa o iei putin razna! Am trecut prin asa ceva, deci iti spun hotaraste-te!
Ai o relatie de 9 ani cu cineva si ti s-au aprins calcaiele dupa un fustangiu? Ei bine, ai sa il pierzi si pe cel cu care esti si pe cel dupa care iti curg balele. Soarta asta este precum o roata si se cam invarte. Toate pe care le cunosc eu ca au facut asa ceva in viata au patit numai rau in urmatorii ani. Este karma, ce dai, aia ai sa primesti. Iar daca nu primesti imediat, sa nu crezi ca ai fost sters de pe lista. Totul se plateste in viata, chiar daca nu crezi. Balanta se echilibreaza in mod natural. Inseli, esti inselat. Produci suferinta, primesti suferinta. Si uite asa iti vei primi plata.
Fetelor, treziti-va..
Eu am asteptat ani si ani un semn de la un el prea egoist, infumurat, cu doua mariaje compromise. Fugiti pana mai aveti timp!
Ce n-ai inteles? Nu te vrea, nu vrea decat distractii si sa se bucure de femeile care sunt o atractie de moment. Chiar daca povestea ta nu este asemanatoare cu a mea, nu inseamna ca trebuie sa crezi in acesta aventura mai lunga.
Barbatii gandesc diferit fata de noi, femeile.
Noi iubim si simtim diferit.
Buna ziua ! Doresc un ajutor in privinta unei situatii poate mai aparte. Am cunoscut o fata care are un copil si sotul a decedat , de 9 luni, ne am vazut de 5 ori in decurs de 2 luni de
zile , ea fiind foarte ocupata are 2 locuri de munca , totul a inceput foarte bine senzualitate comunicare saruturi pasionale imbratisari, dorind sa aiba un partener cu care sa continuie viata din cele vorbite cu ea. Am avut parte de o relatie intima doar o singura seara, interesant si inainte de a face dragoste a zis ca nu este pregatita inca, pentru o relatie …dupa cateva zile a inceput sa fie mai retrasa sa nu raspunda la mesaje si am vorbit din nou cu ea , de data asta a zis ca nu este pregatita sa primeasca pe nimeni in viata ei . Am stabilit o intalnire , m am dus imbracat elegant cu un buchet de trandafiri , a zis sa o iert pt ca ma facut sa sufar si a lacrimat ne am imbratisat si sarutat cu aceasi pasiune ca si la inceput, chiar si in timp ce discutam despre probleme ei , tot asa am si plecat sarutandune cu pasiune spunandu mi sa mi traiesc viata , ca merit o fata mai buna .pentru ca ea inca nu este pregatita si o sa vedem ce aduce viitorul.
m am indragostit de aceasta fata , am cunoscut mai multe dar aici simt ceva cu totul special. As dori parerea dumneavoastra , merita sa astept