Dependenta de cineva

Cum se trateaza dependenta psihica de o persoana? Se urmeaza aceeiasi pasi ca in orice adictie? Pornind de la „vreau sa scap” si apoi urmand… ce? Cum ar arata un astfel de plan de „dezintoxicare”? Cum sa poti scapa de o relatie nociva, care stii sigur ca nu iti aduce nimic bun, ba din contra, prin care ai mai trecut si stii cu ce se „mananca”? Cum sa te descurci atunci cand esti prins intre ratiune – care iti spune ce trebuie sa faci si sa privesti inainte – si suflet – care te leaga de trecut, nostalgic? Cum sa renunti la dependenta pe care creierul a dezvoltat-o fata de un confort si o siguranta psihica?

Intrebare pusa de: cristina, 44

Raspunsul psihologului:

Intr-adevar exista dependenta de relatii. Sau mai bine-zis de un anumit tip de relatie.
De multe ori intr-un cuplu de acest tip exista versiuni mai mult sau mai putin psihice ale unei relatii sado-masochiste. Adica unul dintre cei doi il provoaca pe celalalt pana cand acesta il raneste. Amandoi se aleg cu placerea pe care o cauta mereu ramanand in acea situatie: unul victima si celalalt tortionar. In unele cupluri se face si schimb de roluri, adica uneori victima devine tortionar si tortionarul victima.
Exemplele de astfel de cupluri sunt foarte variate, insa eu voi pomeni doar de doua. Unul concret: femeia batuta de sotul ei, care mereu isi cere scuze dupa aceea. Si unul mai subtil: cei doi care, pe rand, la cea mai mica neintelegere se ameninta unul pe celalalt cu despartirea, ba chiar pleaca o vreme de acasa.
Asemenea certuri si conflicte creeaza o drama care alunga monotonia si (de multe ori am auzit asta) dau senzatia ca in relatia celor doi exista o iubire plina de pasiune, ca in filme (melodrame, as adauga eu).
Asa cum bine spuneti, acest tip de dependenta se aseamana cu adictiile de substanta. Au la baza o atitudine ambivalenta sau distorsionata fata de placere (durerea da placere sau suferinta – mea sau a altuia – purifica) si deseori o dorinta inconstienta, de obicei foarte bine ascunsa, de a muri, moartea ca un refugiu suprem dintr-o lume imperfecta, imposibil de controlat. Sau, cu alte cuvinte, daca nu-i pot controla complet pe altii (si nici pe mine), mai bine ma distrug ori, dupa cum e cazul, ii distrug pe ei.
Problema este ca nevoia de a alege un partener care sa accepte un asemenea tip de relatie este a amandurora. Adica, in metafora mea, si victima isi cauta un partener care sa joace rolul de tortionar in relatia lor. Ceilalti, care nu au o asemenea inclinatie, nu sunt deloc atractivi. Iar aceasta nevoie auto-destructiva, din pacate, este mostenita din relatiile foarte timpurii cu persoanele apropiate sau importante, din copilarie. Cu totii mereu alegem sa avem in jurul nostru persoane care sa raspunda asteptarilor noastre asa cum raspundeau cei de care am fost atasati cand eram mici.
Ce se poate face ? Pai, in primul rand sa recunosti ca ai o problema. Apoi sa incerci sa scapi de ea. Cum? O idee pe care v-as da-o, apropo de nostalgia despre care vorbeati, ar fi sa va fixati in minte un moment extrem de neplacut, in care suferinta a fost covarsitoare, si cand simtiti nevoia sa reveniti in acea relatie nociva, sa va readuceti in minte acel moment. As spune ca mai aveti nevoie si de suportul prietenilor sau al familiei.