E foarte atasat de familia lui

Am probleme cu sotul meu. E foarte atasat de familia lui, tata, mama, sora etc. Acestia au un comportament rudimentar si o gandire arhaica si sunt genul care de oameni care, daca nu esti de acord cu ei, esti impotriva lor, incearca mereu sa il manipuleze in directia intereselor lor, nu ale noastre ca si cuplu, imi critica deciziile, ne programeaza timpul liber. Eu sunt o femeie independenta, inteligenta si educata, am terminat 2 facultati, imi place sa ma respect si sa sa fiu respectata. Se intelege deci de ce nu imi doresc sa ii vizitez foarte des… Cu toate ca eu si sotul meu nu mai locuim impreuna cu parintii lui, eu ii simt prezenti zi de zi in viata noastra si nu stiu ce sa fac. Am discutat cu el, dar se pare ca pentru el ei reprezinta fiintele supreme, perfecte, adevarate etaloane de virtute si onestitate. M-am saturat! Nu mai am chef sa ma mai cert, ma gandesc des la divort, dar poate nu am destul curaj, ce sa fac???

Intrebare pusa de: C, 31

Raspunsul psihologului:

Este foarte intalnit atasamentul de acest fel. Sunt multi oameni care inca nu au reusit sa termine procesul de separare copil-mama-parinti-sanul familiei si formeaza totusi un cuplu. Problemele nu vor intarzia sa apara.

Procesul de maturizare nu este unul liniar, adica nu se intampla la toata lumea in acelasi timp si mai ales in acelasi ritm. Este vorba de o nesiguranta in cuplu si de un sentiment de inseparabilitate. Incercati sa ii explicati ce simtiti fata de aceasta situatie, sa va delimitati de relatia cu parintii si sa discutati despre cuplul dvs. si ce va tine impreuna. Pentru ca in cuplul dvs. ar trebuie sa fie numai doua persoane. Incercati sa ii explicati pentru ce il iubiti pe el in mod individual. Este aceasta descriere asemnanatoare cu parerea lui despre el insusi in relatia cu dvs. sau el se vede diferit?

Cred ca parintii sunt si ar trebui sa ramana intr-un plan secundar. Dar pentru asta fiecare va trebui sa constientizeze si sa isi doreasca sa incheie in mod individual (si nu fortat de partener) relatia de tip copil-parinte si sa accepte o relatie de tip adult-adult. Nu il puneti sa aleaga intre dvs si familia lui de origine, incercati sa gasiti solutia corecta. Separati planurile si incercati sa observati cum dragostea fata de dvs. nu se afla si nu se va afla niciodata in acelasi plan cu dragostea lui pentru parintii sai. Asa ca nu il fortati sa aleaga intre cele doua si nu ii cereti sa renunte la dragostea pentru ei pentru ca asta va genera suferinta, frustrare si inevitabil ruptura.

Intr-un plan mai profund, problemele din exterior reflecta intotdeauna problemele din interior. Ceea ce ne deranjeaza la altii exista si in noi, tin de partea noastra de umbra. Sunteti in razboi cu parintii lui si faptul ca ei castiga, asa rudimentari si arhaici cum sunt, in fata dvs care sunteti foarte educata, va umple de furie si de umilire. Divortul este o solutie disperata, un ultimatum, ultima carte pe care o jucati. Dar cine stie, poate ca nu el trebuie sa se separe, ci dvs… Poate ca sunteti pur si simplu geloasa pe relatia stransa dintre sot si parintii lui… Relatia dvs cu proprii parinti cum este? Cum a fost? Poate v-ati dorit sa fiti mai apropiati, dar ei au fost mai reci? Incercati sa reglati in relatie cu parintii sotului niste conturi care tin de relatia cu proprii parinti? Lucrurile nu sunt deloc simple. Ca regula generala, problemele in relatiile cu cei din jur reflecta intotdeauna punctele noastre de dezechilibru intern. Profitati deci de aceasta ocazie pentru a va continua dezvoltarea personala.