El este casatorit si suntem de 3 ani si 7 luni impreuna

El este casatorit si suntem de 3 ani si 7 luni impreuna. Ne-am cunoscut din intamplare intr-un magazin, ne-am placut si am iesit la o cafea in aceea seara, am petrecut toata noapte impreuna povestind am aflat ca stam pe aceeasi strada cu toate ca nu ne-am mai vazut niciodata. Ne-am intalnit in fiecare zi timp de o saptamana si eram deja foarte indragostiti. Plecand pentru 2 zile din Bucuresti am vb doar la telefon unde imi tot spunea ca trebuie sa vb ceva foarte serios cand ne intoarcem.

M-am intors, m-a invitat in oras si la un restaurant mi-a spus ca e casatorit si are o fetita de 7 ani, eu sincer m-am cam speriat la care el ma implora sa il ascult pana la capat. Mi-a spus ca nu mai are nici un fel de relatie cu sotia sa din punct de vedere sexual de cel putin un an si ca mai sunt impreuna doar din cauza copilului ca ea nu are o situatie materiala prea buna si nu are unde merge cu copilul. Am crezut, am continuat relatia timp in care el mergea cu sotia in vizita la prieteni, vb cu ea la tel in fiecare zi (nimic special ci mai mult legat de copil si casa). Din mai 2006 pana astazi toate sarbatorile le-a facut acasa cu sotia si fetita cu mici exceptii, cateva ore intr-un revelion a venit la mine vreo 3 ore si o noapte de Craciun toata ziua petrecand-o cu familia.

Pana in luna mai a acestui an cand am hotarat sa pun punct relatiei si am stat despartiti 2-3 saptamani timp in care el era disperat, venea la mine, ma ruga sa ne impacam imi punea flori pe pres la usa in geamul de la masina, timp in care eu ieseam cu un baiat crezand ca asa voi putea sa il uit ca mai avusesem astfel de tentative de despartire esuate. Pana intr-o zi can iar m-a cautat, l-am rugat sa ma lase sa imi fac si eu viata mea ca cea alaturi de el nu este ceea ce eu imi doresc cu toate ca eu il iubesc, dar daca el nu poate sa imi ofere o familie sa ma lase sa mi-o fac alaturi de altcineva. A inteles cu greu a plecat, s-a intors cu un superb buchet de flori lasat la usa, l-am luat, i-am multumit printr-un sms in care i-am spus ca IL IUBESC ENORM.

La cateva ore a venit baiatul cu care ieseam de vreo saptamana fara ca fostul iubit sa stie (nu vroiam sa ii spun ca m-ar fi urmarit, cum ma ameninta mereu ca il v-a bate pe cel cu care voi iesi) dar ghinionul a facut ca in timp ce ma intorcem din oras pe la 1.30 noaptea el sa ma astepte in fata blocului crezand ca am patit ceva de nu raspundeam la tel si nici nu ii deschideam usa crezand ca sunt acasa. M-a vazut in masina cu respectivul dar nu era sigura ca sunt eu si nu a avut curaj sa vina la masina.

L-am vazut si eu si l-am rugat pe cel cu care iesisem sa plecam repede cu masina sa nu iasa scandal. Si apoi a inceput sa ma sune sa ma ameninte ca se omoara, ca nu ii vine sa creda ca ii fac asaceva . M-am intors in fata blocului rugandu-l pe cel cu care iesisem sa plece repede sa nu se ia de el. Am ramas impreuna, ca el era tot la mine la usa plangea tremura si ma tot intreba cum am putut sa ii fac asaceva. I-am explicat ca doar ieseam in oras cu respectivul nimic mai mult, a inteles dupa ore in care am plans amandoi.

Si in urmatoarele zile chiar saptamani ma ruga sa il iert ca el vrea sa fiu sotia lui ca ma iubeste si ca v-a divorta. deja incepusem sa vb ce se va intampla cu copilul dupa divort, ne faceam planuri timp in care avea un comportament ireprosabil. A fost la avocat, a vb cu el dar totul a ramas la fel. Baga copilul ca motiv principal. Eu din clipa in care ne-am impacat i-am interzis sa mai vb cu ea la tel sa mai iasa cu ea pe strada, sa mearga cu ea in vizite la prieteni.

Pana intr-o zi cand fiind plecata 2 zile din Bucuresti un pic suparata cu el din cauza ca il intrebam mereu de avocata daca a pornit demersul in timp ce ma in torceam am vb cu el si apoi si-a inchis telefonul. Mi s-a parut suspect, aveam nr sotiei de telefon am sunat-o m-am dat drept o prietena a lor rugand-o sa imi faca si mie manichiura, ea cu asta ocupandu-se, iar ea mi-a spus ca nu poate, ca este la un var al sotului ei in vizita. Eu cunoscand pe acel var si unde sta m-am dus direct acolo, si de la poarta am sunat-o iar si l-am cerut pe el motivan ca l-am sunat si pe el dar are tel inchis. Mi l-a dat la tel, a iesit la poarta speriat, implorandu-ma sa nu fac scandal ca se sperie fata ca vb el cu ea in seara asta si pune punct si ca daca vreau pot sa asist si eu la discutie cu el.

Nervoasa fiind si dezamagita de toate promisiunile lui nu am fost de acord. Am sunat-o din nou i-am vb cam urat si regret, nu avea nici o vina ea si i-am spus tot. El vazand ca nu l-am ascultat a plecat pe jos fugind pur si simplu. La vreo 2 ore m-a sunat sa imi reproseze ca l-am facut de ras si ca i-am speriat copilul cu telefonul pe care i l-am dat ei si ca gata el azi a terminat cu ea, ca vin si parinti lui in Bucuresti, ca i-a sunat ea sa le spuna tot, printre alatele si ca el nu mai a avut reletii sexuale cu ea de 5 ani aproape ( fapt care sincer m-a bucurat ca in sfarsit cu un lucru nu m-a mintit). A venit decat mama lui si a venit impreuna cu ea la mine acasa sa ma conving eu ca de data asta spune adevarul si ca nu vrea sa ma piarda.El vb cu mama lui cu ceva timp inainte si ii spusese ca vrea sa divorteze iar mama lui chiar il intrebase daca are pe cineva sau are vreun alt copil cumva. Am cunoscut-o pe mama lui, femeia fiind un pic impartiala si spunand sa faca ce vrea dar sa aiba grija de copil sa nu pateasca ceva.

A avut a doua zi o discutie cu sotia, i-a spus tot ce vrea sa faca sa divorteze , ea nefiind deloc deacord cu ideea si cam influentand copilul impotriva lui. De atunci ei nu au mai fost nicaieri amandoi, ea nu a mai sunat niciodata pe tel lui decat fetita, dar cu toate astea nici acum nu a bagat divortul, acum spune ca sta rau cu banii si avocata ii cere 10 mil si mai are si ceva impozite de platit de vreo 20 mil sa poate plati taxa aceea de timbru judiciar, chiar eu am mers sa platesc si mi-a spus ca pana nu achita impozitele nu poate plati taxa aceea indispensabila sa poate intenta divortul. 25.12. 2009 ne-am intalnit la ora 11 si am mers sa petrecem Craciunul cu parintii mei si la intoarcere pe la 21.00 tot drumul nu a scos un sunet ca a tinut tel inchis toata ziua si ca fetita i-a trimis un mesaj sa ii ceara voie sa vina o prietena la ea ca s-a plictisit in casa singura ca maica-sa nu a vrut sa mearga cu ea nicaieri lucru care l-a indispus foarte tare si ajunsi in Bucuresti mi-a spus ca el ramane la un bar fara sa intrebe daca mergem ca doar asa facea mereu, niciodata nu ramanea singur undeva. M-a surprins si chiar deranjat si ne-am suparat din nou spunandu-mi ca nu stie cum sa o mai dea cu mine ca s-a exprimat gresit (greu de crezut, el nu faea niciodata asa chiar daca nu ma intreba daca vreau sa mergem acolo, parca masina si zicea hai sa mergem un pic pe aici) si ca oricum daca nu mergea la acel bar ramanea acasa, nu venea la mine, asa ca nu vede de ce m-am supart atat. Prima zi de Craciun petrecuta impreuna terninata cu un esec. Nu stiu ce sa ma cred. Merita oare sa mai raman langa el? Mereu imi reproseaza ca sta mai mult timp cu mine decat cu copilul lui. Isi iubeste copilul forte mult si ii este teama ca si daca va divorta si copilul, prin absurd, ar pati ceva eu voi fi cauza. ce sa fac? Sunt foarte dezorientata, il iubesc prea mult dar cu toate astea simt ca isi bate joc de mine, de sentimentele mele. Cateodata cand ne certam ma gandesc ca cel mai bine ar fi sa mor sa scap pt ca stiu ca il iubesc enorm si ne impacam si intr-o saptamana face la fel. Va rog dda-ti un sfat. Treziti-ma la realitate!

Intrebare pusa de: Andreea, 25

Raspunsul psihologului:

O sa incerc. Mie mi se pare ca toata povestea are o aroma de telenovele, aroma foarte accentuata de tendinta voastra de a dramatiza. De fapt scenariul este: un barbat casatorit are si o amanta careia ii spune ca nu divorteaza din cauza copilului. Amanta isi pierde rabdarea si o suna pe sotia lui, iar cei doi soti ajung sa-si puna problema unui divort. El ramane cu amanta, dar vrea sa petreaca timp cu fiica lui.

Mie mi se pare ca principalul triunghi care s-a creat aici este format din dvs, el si copilul. Dvs va simtiti in rivalitate cu copilul pentru iubirea lui. El incurajeaza aceasta rivalitate. Dvs pare ca va puneti pe acelasi plan cu copilul lui si poate nu gresesc cand spun ca probabil dvs inca va simtiti o fetita de care cineva trebuie sa aiba grija si care isi doreste doar pentru ea iubirea lui (a tatalui ei de fapt?).

Mi se mai pare ca va simtiti iubita numai cand el este prezent fizic langa dvs, iar aceste lucruri n-au cum sa nu va produca o foarte mare suferinta pentru ca pe de o parte este imposibil sa stati tot timpul impreuna si pentru ca pe de alta parte fiica lui exista, iar tatal ei o iubeste si vrea sa fie disponibil pentru ea.

Pentru a iesi din rivalitate cu copilul, e nevoie ca dvs sa nu va mai simtiti tot timpul o fetita posesiva si deseori neajutorata. Poate ca si el va „ajuta” sa va simtiti asa, nu stiu, dar ceea ce stiu sigur este ca toti avem tendinta sa repetam relatiile (cu greseli cu tot) cu persoanele importante din viata noastra, adica, indiferent cum ar sta lucrurile in realitatea externa, exista in noi motive serioase pentru care ne alegem partenerii si ne construim relatii cu oameni similari. Traim mereu aceeasi suferinta si nu avem putinta de a alege altceva pentru ca ne e teama ca, daca ne vom schimba, lucrurile vor sta si mai rau sau poate ca ne e frica de necunoscut, de ce ne-ar putea astepta.

Recomandarea mea este sa incercati un demers psihoterapeutic.