Era tot ce imi doream de la un barbat…

Am trait 4 luni o poveste de vis, ireala cum spuneam si noi si nu ne venea sa credem ca ne-am gasit unul pe altul, ca putem simti asemenea lucruri de o intensitate greu de descris. Traiam, simteam, doream si eram la fel, ne completam cu totul si ca personalitati, principii, atitudine, dorinte, invataminte, eram constienti si maturi, avand eu 34 si el 37, parca ne cunosteam de o viata. Firi puternice dar foarte sensibile dincolo de aparente iar lumea noastra era ca un paradis in care gaseam tot ce ne lipsea, tot ce n-am avut niciodata. Ne spuneam cat de norocosi suntem, iar el era complesit ca m-a gasit, imi spunea ca sunt minunea lui, ca ma cauta de o viata, ca-i place totul la mine, ne adoram cu totul si simteam o dragoste si o dorinta imensa de a fi impreuna pentru totdeauna. Ne-am plimbat, am trait, am simtit, mi-a spus vorbe mari, am trait tot in cele 4 luni. Ne scriam sms-uri de multe ori pe zi pline de dragoste, aproape ca sufeream cand nu eram impreuna iar cand ne regaseam ne divinizam, si ne regaseam linistea unul in bratele altuia ca doi copii intrezisi unul pentru altul, nestiind ce sa facem unul cu altul, cum sa putem fi impreuna fara a ne feri de judecata oamenilor pentru ca eu eram maritata de cativa ani (pe sot aproape toata casnicia l-am simtit ca un prieten, ani de zile ne-am certat, contrat, inca dinaintea casatoriei, ne-am indepartat, racit, aveam bucurii si preocupari diferite si oricum parca vorbeam limbi diferite, aveam sufletul gol, traind in ignoranta atatia ani, tin la el, sunt atasata dar altfel) iar el divortat, intrand si iesind rapid din relatii, dornic sa gaseasca femeia langa care sa simta viata si in plus de asta eram colegi. Atat de interzisa era relatia si greu sa fim impreuna. La birou nu l-am privit altfel inainte, niciodata, doar ca viata a facut sa plecam impreuna in interes de serviciu departe de tara si acolo am inceput sa vorbim despre viata, suflet si eram mirati cat de asemanatori suntem. Mi-a spus ca ma place la un moment dat, am inceput si eu sa-l simt altfel, incepea sa-mi fie drag, eram magnetizati unul de altul, doar ne-am sarutat si ne-am intors acasa tristi, nu stiam ce sa facem. Ceva tip ne-am vazut nevinovat, vorbeam, ne descopeream ca oameni si eram tot mai incantati. Ne inhibam trairile pentru a fi cat mai decenti in aceste circumstante. Dupa un timp ne-am horatat sa luptam sa fim impreuna si am inceput sa traim relatia noastra, meritam asta. Eu incercam sa-l conving pe sot ca nu mai e nimic intre noi si vreau sa divortam, dar a durat pana la pasul decisiv vreo 3 luni pentru ca plangea, eram intre ei, am suferit enorm, dar eu si el ne iubeam, imi spunea ca e langa mine, ca si asuma tot, vrea doar sa termin mai repede sa fim impreuna. Vorbea de familie, casatorie, copii, despre tot, lucru care mi-a transmis incredere si o siguranta enorma. Am depus cererea de divort, era incantat, dar dupa o saptamana am simtit ca ceva s-a schimbat brusc si in cateva zile mi-a spus ca vrea sa ne despartim. Singura fiind cu sufletul praf, nu mai simteam pentru sot nici ce simteam inainte, am mers cu divotul pana la capat. Imi tot spunea sa-i spun ca n-am divortat pentru el, cand tocmai el asta vroia.  Dupa insistente din partea mea (refuzam sa cred ca am fost o aventura pentru ca l-am simtit ca traieste langa mine era prea evident) de a gasi raspunsuri, mi-a spus ca s a regasit cu fosta iubita cu care a stat ceva timp, de care s-a desparit din vina lui si pe care a regretat-o la un moment dat inainte sa apar eu. Ea l-a cautat si a fost tentat, si-a dat seama ca ratiunea cu ea e mai simpla, ca i-a fost greu sa se rupa de mine, ca i-am marcat viata, ca a fost autentic si inca simte acele lucruri pentru mine, dar vrea sa mearga mai departe, ca sa poata fi cu mine mai trecea ceva timp si nu mai are timp, plus ca pe ea o stie mai bine, au convietuit impreuna, cu mine nu stia, si nu isi mai permite o casnicie ratata. Mi-a spus ca a obosit in perioada asta sa ne ascundem etc. Dupa o luna de la despatire isi ia cateva zile de concediu si se intoarce casatorit iar eu il vad in fiecare zi, aud cum isi face planuri de nunta etc. Ma simt penibila, naiva, umilita, n-am cuvinte, chiar si o mare pacatoasa. Cu sotul locuiesc inca impreuna doar atat ca doi prieteni (m-a ajuta cat am suferit fara sa stie de ce, dar tot nu-l simt ca pe un barbat). Sunt derutata, erau foarte diferiti, el era tot ce mi doream de la un barbat, trecand peste sentimente. Nu inteleg de ce a aparut in viata mea? Ce trebuie sa fac? Are rost sa raman cu sotul? Voi mai gasi ce caut eu? La cat eram de nefericita inainte pentru ca nu simteam drag fata de omul de langa mine, acum am vazut cat de minunat e sa simti, sa fie si altfel dar e mai greu ca inainte. De ce a plecat? Nu m-a iubit? M-a iubit dar a obosit, speriat, de teama? N-am inteles nimic… Am ramas doar cu iluzii si cat de minunata este viata daca simti si ai ce-ti doresti. Doare ingrozitor…

Intrebare pusa de: simona, 34

Raspunsul psihologului:

De ce a aparut in viata dvs? Tocmai pentru ca aveati probleme in casnicie si nu erati multumita de viata pe care o duceati impreuna cu sotul dvs.

Poate ca altfel n-ati fi fost disponibila pentru o alta relatie, fie ea si pe ascuns. Ati putea sa reflectati putin la ce anume s-a intamplat de ati ajuns sa traiti impreuna cu sotul dvs o viata pe care dvs o descrieti drept plata afectiv.

Iar daca asa a fost de la inceput, incercati sa gasiti motivul pentru care l-ati ales drept partener de viata pe el, cel pe care nu-l considerati pe deplin barbat.

Poate daca gasiti acest raspuns, veti sti si daca are sens sa reinnodati relatia cu fostul dvs sot sau sa treceti mai departe, sa cautati altceva.

De ce a plecat colegul dv si daca v-a iubit sau nu doar dvs puteti sa stiti. Totusi poate ca nu e doar o intamplare ca s-a decis sa-si reia relatia cu fosta lui iubita la o saptamana dupa ce ati depus actele pentru divort.

Poate fi o simpla coincidenta, dar la fel de bine poate sa insemne si ca tocmai faptul ca amandoi percepeati relatia voastra ca fiind interzisa sa fi reprezentat cea mai mare atractie pentru el si, de ce nu, poate si pentru dvs.

Faptul ca erati casatorita va facea macar partial indisponibila, oarecum intangibila in ochii colegului dvs. Cand stii ca nu poti sta decat un timp limitat cu celalalt, uneori cu atat mai mult ti-l doresti alaturi. Iar cand acea componenta interzisa dispare, poti capata impresia ca nu mai ai ce sa-ti doresti de la celalalt.