Este foarte probabil ca sexualitatea s-a trezit in ea
Am o fetita de 9 ani care mai nou m-a socat cu niste insemnari din jurnalul ei. Se imagineaza facand sex cu tatal, fratele si chiar cunoscutii. Ma vede si pe mine ca posibila partenera.
Niciodata nu am discutat cu ea asemenea probleme. Suntem o familie normala cu frica de Dzeu. Informatii de genul acesta le-a primit ori din mass media ori de pe internet. Spuneti-mi va rog cum sa reactionez. Mi-a lasat chiar ea aceste insemnari. Era abatuta si-mi spunea ca o macina ceva si atunci i-am propus sa-si noteze ce are pe suflet dar nu mi-a trecut prin cap ca astea ar fi problemele.
Singura discutie pe care am purtat-o a fost cea legata de primul ciclu, asta pt ca am observat ca incepe sa se dezvolte, sa-i creasca sanii si considerand-o un copil care mai crede in Mos Craciun am vrut s-o feresc de un soc in cazul in care i-ar veni. greseala mea a fost probabil ca nu am stiut sa-i raspund la intrebari de genul cum se fac copiii dar nu mi-am imaginat ca ea stie mai multe picanterii decat ar trebui. Si apropo: singura anormalitate am observat-o la 8 ani cand cred ca se masturba si i-am atras atentia.Va multumesc.
Intrebare pusa de: A., 41
Raspunsul psihologului:
Va dati seama cat de multa incredere are in dvs daca v-a spus singura adevarul despre ce-o macina? Pentru mine e chiar impresionant sa aud asa ceva, iar ea a fost foarte curajoasa.
Spuneti ca ati observat faptul ca incepe sa se dezvolte si este foarte probabil ca sexualitatea s-a trezit in ea. Este un lucru obisnuit sa aiba fantezii sexuale in acest caz. Pentru ca relatiile cele mai importante si mai apropiate ale unui copil sunt cu parintii si rudele lui, aceste fantezii se leaga la inceput tocmai de persoanele mai semnificative pentru el. Remarc ca mai ciudat vi se pare (scrieti „chiar cunoscutii”) ca se simte atrasa de oameni din afara familiei. Ce parere aveti despre acest lucru? Ce v-ati dori de fapt de la fata dvs? Sa ramana o fetita micuta si asexuata, desi remarcati singura ca incep sa-i creasca sanii? Sa nu mai aiba asemenea ganduri – ganduri legate de ce anume? Sa gandeasca si sa simta doar ce doriti dvs?
Masturbarea este un lucru cat se poate de normal. E placuta si distractiva si descarca o nevoie. Inseamna si a te familiariza cu propriu-ti corp care e al tau, iti apartine doar tie si face parte din imaginea pe care o ai despre tine. In aceasta privinta, compromisul care se face cu cultura este ca se petrece in intimitate si nu in public.
De lucrurile pe care le veti discuta acum cu fata depinde si cum se va raporta ea la propria-i sexualitate, daca ii va fi rusine de cum e ea de fapt, de dorintele si de fanteziile din imaginatia ei. A pune in cuvinte fantezii sau dorinte nu inseamna ca treci si la fapte. Dimpotriva.
Pe de o parte tabuul incestului este foarte puternic in cultura noastra, dar fantasmele sunt una si faptele cu totul si cu totul altceva. Copilul simte ca un incest ar fi periculos (exista ceva in el care-l protejeaza si il impiedica sa treaca la fapte – din acest motiv pe fata o si macina fanteziile ei, altfel ar proceda altfel, nu?) si pana la urma ajunge sa-si doreasca un partener diferit. Iar atitudinea parintilor e foarte importanta, caci ei sunt cei care il ajuta sa-si suporte starile afective. Pe de alta parte, un copil in pragul pubertatii se poate simti nebun si respins daca nu i se recunoaste sexualitatea. Trairile si senzatiile noi care apar in fiica dvs ii sunt nefamiliare, iar daca dvs nu le acceptati si nu o ajutati sa le accepte, ea se va simti oribil.
Sunt foarte multe de spus pe aceasta tema. Lipsa de cunostinte in acest domeniu nu ajuta. De fapt nu inseamna decat ca te face sa te simti anormal si infricosat in fata unui mister pe care nu-l intelegi. Singura v-ati dat seama de acest lucru cand i-ati vorbit fetei despre menstruatie. O fata poate ajunge sa-si urasca feminitatea daca i se spune ca ar trebui sa-i fie rusine cand are menstruatie sau poate sa devina o femeie mandra de ea si sanatoasa daca, de pilda, aude ca este un indiciu al faptului ca ea poate aduce copii pe lume la fel ca mama ei.
Dorinta, nevoia sunt in interiorul nostru indiferent ca vrem sau nu si le putem accepta si trai fericiti cu noi insine sau ne infricoseaza (de pilda pentru ca ne e teama sa iubim si apoi sa pierdem fiinta iubita) si atunci ne e rusine si gasim tot felul de cai de a fugi de ele.
Recomandarea mea este sa priviti cu sinceritate in dvs si sa intelegi mai intai ce simtiti si ce va doriti de la fiica dvs, sa incercati sa distingeti intre ce i-ar face ei bine pe viitor si ce nu, si abia apoi sa discutati cu ea. In fond, fara iubirea si dorinta din dvs, copiii pe care ii aveti n-ar fi existat.
