Este normal comportamentul asta la un copil de 3 ani?

Buna, am si eu o problema! Si nu stiu cum sa procedez; am sa incerc sa fiu cat mai scurta ca altfel ar trebui sa scriu un roman si tot nu as termina :). Pe scurt: sunt cu cineva de 2 ani de zile, el a mai fost casatorit si are o fetita de 3 anisori. De 2 ani in fiecare duminica luam fetita la noi; pana acum au fost toate bune si frumoase in afara faptul ca de fiecare data cand plans de nepotolit si zicea mereu ca vrea la mami acasa. Am presupus ca ii place la noi pentru ca noi ii facem toate poftele; dar (si de aici incepe problema mea) duminica asta a inceput sa faca crize ( fetita): noi eram in camera ne jucam si din senin a plecat pe hol si a inceput sa planga ( am zis ca e obosita, si tre sa faca nani); dupa ce a dormit de ameaza am plecat la verisoara ei (care are 2 anisori si cu care se joaca in fiecare duminica). Cum era de asteptat sunt copii si se mai cearta pe jucarii, dar i-a prins fata cu amandoua palmele si o strangea si-i zicea printre dinti : „tu nu intelegi?”. Nu dupa mult timp noi 2 am lipsit pentru jumatate de ora, ramanand cu bunica si verisoara ei (nu ar fi prima oara cand ar fi ramas singura cu ele). Cand ne-am intors am aflat ca nu la mult timp dupa plecarea noastra a inceput sa faca o criza de nervi : unde e tati? Eu vreau la tati! Si tremura toata si nu se mai oprea din plans. Este normal comportamentul asta la un copil de 3 ani? Sau trebuie sa-mi fac probleme si sa mergem la un doctor?? Multumesc

Intrebare pusa de: boznea, 24

Raspunsul psihologului:

Sigur ca este normal pentru un copil la fel ca si pentru un adult, doar ca cei mici nu au aceleasi instrumente de control ale furiei cum le au adultii. Asadar ceva o nemultumeste pe cea mica si poate ca ar fi bine sa aflati ce. Poate ca aceste vizite in fiecare duminica nu ii fac chiar foarte bine si poate ca ar fi bine sa le mai rariti la 2 saptamani. De asemenea, ar fi de discutat nu cu un doctor ci cu un psiholog specializat pentru copii si care isi poate da seama din comportamentul fetiteti si din ceea ce transmite cum ii este, care sunt starile prin care trece si altele. Asadar va recomand deocamdata sa mai rariti vizitele si sa cautati sa stati de vorba cu un psiholog de copii. De asemenea, sa interactionati si dv si tatal ei mai mult cu ea si sa incercati sa va jucati si impreuna, adica sa petreceti timp impreuna cu cea mica si sa evitati ca ea sa se simta abandonata pentru a doua, a treia oara???