Face crize de plans in fata copilului
Buna ziua. Vreau sa incep prin a va multumi pentru raspunsurile dvs. anterioare, care m-au ajutat sa imi limpezesc gandurile si sa pot lua o serie de decizii legate de viitorul meu.
Dupa o relatie de 15 ani, din care 8 de casatorie, ma aflu acum in fata unui divort, pe care eu l-am initiat, considerandu-l singurul pas pe care il mai pot face acum. Relatia mea cu sotul meu nu a fost prea linistita niciodata, pentru ca noi suntem foarte diferiti unul de celalalt, dar ne-am iubit mult. Au existat mereu discutii asupra modului in care ne petreceam timpul liber, in privinta libertatii de care beneficia el, a faptului ca era mai mult absent, atat fizic cat si psihic din viata mea si a copilului nostru.
Totul a culminat acum doi ani, cand am aflat ca ma mintea foarte mult, pleca des in oras si din oras cu prietenii, iar eu stiam ca lucreaza, si avea o serie de “aventuri” virtuale pe internet. Desi am suferit foarte tare, am inteles ca el a ales acest stil de viata pentru ca nu era multumit cu ce traiam noi, si nici eu nu eram fericita asa.
Am decis sa divortez, pentru ca nu am putut sa mai trec peste tot ce aflasem. Dar sotul meu nu a fost de acord cu divortul, si de un an si jumatate viata mea e un cosmar. Asa cum v-am mai scris, ma ameninta mereu ca se va sinucide, ma implora sa ii mai dau sanse noi, dar eu nu mai pot. Nu il mai iubesc, iar de ceva timp am inceput, timid, o noua relatie, iar peste cateva zile incepe procesul de divort.
Nu stiu insa cum sa ma port cu sotul meu. Vine la mine sa vada copilul, dar face crize de plans in fata copilului, ameninta ca se omoara, sau ca il va omori pe cel cu care ma vad acum. Nu este sanatos pentru copil sa vada toate lucrurile astea, mai ales ca i-am explicat cu atentie de ce parintii lui nu mai locuiesc impreuna, ca oamenii se schimba, iar cel mic a inteles si s-a adaptat foarte bine la noua realitate.
Dar el ii spune lucruri urate despre mine copilului cand sunt singuri, incearca sa-l faca sa ma convinga sa ne impacam, plange, “lesina” pe strada in fata blocului ( nu am iesit din casa trei zile de rusinea vecinilor). Ce sa fac? Nu as vrea sa ii interzic sa vina la copil, baiatul il iubeste mult, dar nu mai suport discutiile, lacrimile lui, intrebarile copilului, toate ma doboara fizic. Ma simt vinovata ca incerc sa incep o viata noua, ma simt un om foarte rau, cu inima de piatra, dar chiar nu mai pot simti nimic pentru el.
Intrebare pusa de: Geo, 35
Raspunsul psihologului:
Mie mi se pare ca o particica din dva inca a ramas langa (fostul dvs) sot. Altfel nu v-ati mai simti atat de vinovata ca incercati sa va desprindeti de el si sa va contruiti o noua viata. Solutia pe care am impresia ca v-o doriti este sa rupeti orice legatura cu el, sa-i interziceti sa-si vada copilul.
Este adevarat, ati putea incerca sa gasiti o metoda astfel incat copilul sa se intalneasca cu el fara ca dvs sa fiti de fata. Dar parerea mea este ca pe termen lung cel mai bine ar fi ca despartirea sa fie acceptata complet de toate partile implicate. Ati putea incepe asumandu-va faptul ca decizia dvs de a divorta l-a ranit foarte tare pe sotul dvs, spunandu-i in acelasi timp pe un ton ferm ca sunteti hotarata sa nu reveniti asupra ei.
Indiferent cum ar parea ca stau lucrurile, cu siguranta ca si copilul dvs sufera. Daca i-ati interzice sa se vada cu tatal lui, mai mult ca sigur ca mai devreme sau mai tarziu va va invinovati pentru asta.
