Fiul meu are un prieten imaginar
M-ar interesa ca parinte sa stiu cum sa reactionez cand fiul meu (4 ani) invita la noi un prieten imaginar. Nu ii permit „prietenului” sa ia cu asalt viata noastra. Ii permit sa se joace, dar de culcat sa se culce acasa la el, de mancat sa manance cu mami lui, nu vorbesc direct cu el ci numai prin fiul meu, si in plus am cumparat si un caine mic de apartament, un bison, ca sa ii dau ocupatie fiului meu.
Nu stiu insa unde se termina normalul in aceasta prietenie, si unde incepe patologicul. Informatiile pe net nu sunt foarte detaliate, si nu prea ma ajuta ca parinte. Inteleg ca e normal la copil unic, dar nu stiu eu cum sa ma port cu „prietenul”. Mentionez ca prietenul e intotdeauna un prieten real in vizita imaginara, nu e 100% inventat. Multumesc.
Intrebare pusa de: Cristina, 33
Raspunsul psihologului:
Este important ce anume reprezinta acest prieten pentru el, ce il ajuta sa suporte, ce nevoie ii implineste. Intrebati-l direct sau incercati sa obtineti informatiile intrand in jocul lui. Poate tocmai faptul ca nu comunicati cu prietenul lui il face sa simta ca nu-l acceptati pe el asa cum e.
Mi se pare foarte posibil ca fiul dvs sa-si doreasca sa stea cu prieteni ai lui, de aceeasi varsta cu el, si acesta este modul prin care izbuteste sa va transmita dorinta. Daca e asa, ceva il impiedica sa si-o puna in aplicare. Am prea putine informatii ca sa-mi dau seama ce anume il impiedica, pot presupune ori ca este ceva legat de el (de pilda nu poate sa comunice prea bine sau sa se inteleaga cu copiii, desi si-o doreste foarte mult – si in acest caz ar fi recomandabil sa-l incurajati dvs sau o psihoterapie daca incurajarile nu sunt suficiente) ori ceva legat de atitudinea dvs sau a tatalui fata de vizitele si timpul petrecut cu prietenii lui (de pilda sunteti geloasa sau nu aveti incredere ca se descurca fara dvs). Sau si una si alta.
