I-am pierdut increderea
Buna ziua! Am nevoie disperata de un ajutor. In urma cu ceva timp mi-am mintit sotul filtrand la munca cu un coleg prin mesaje telefonice, el afland de aceste mesaje… Este distrus, si eu la fel. Asa mi-am dat seama cat de mult inseamna sotul pentru mine. Avem impreuna un copil de 4 ani si jumatate, o splendoare de copilas… Esentialul este ca el nu ma poate ierta sau probabil ca nici el nu stie exact… I-am recunoscut greseala facuta si regret nespus de mult prostia ce am facut-o. Dintr-o prostie imi pot pierde familia, insa durerea pentru el este prea mare, disperarea mea de a nu ma parasi e la fel. Eu cred cu adevarat, si simt ca m-am trezit la realiatate, insa el nu mai poate avea incredere in mine, desi eu mi-am recunoscut vina… Durerea e prea mare si pentru mine si pentru el… O enigma pentru amandoi ar fi ca ne iubim mai mult ca niciodata, dar asta il impedica sa ma ierte sau sa mearga mai departe cu mine. Desi imi repeta mereu ca eu sunt dragostea lui cea mare si ca niciodata nu ma va scoate din inima lui. Seara ne iubim, vorbim ca o sa mergem mai departe, ca o sa o luam de la zero, iar a doua zi ceva il da inapoi. Zice ca nu, ca nu poate merge inainte. Mi-a zis sa-l ajut sa-si faca bagajul, dar eu nu pot asa ceva. Depind de el mai mult ca niciodata. O sa ma intrebati ce m-a determinat sa fac asta. Nici eu nu stiu… are sau avea pasiunea de a merge des la pescuit eu ramanand mai tot timpul singura cu copilul. Pe moment nu ma deranja dar se pare ca aveam nevoie mai mult timp de el langa mine, langa noi. El avea nevoie de iesirile lui, eu aveam nevoie de el. Daca-i spuneam se supara si atunci am decis sa-si continue acest hobby. Va rog, am nevoie mare de dumneavoastra! Spuneti-mi ceva, spuneti-mi cum sa fac sa ne fie bine, sa mergem mai departe… va rog, numai sa nu plece de linga mine! Multumesc!
Intrebare pusa de: matei, 32
Raspunsul psihologului:
Uneori amenintarea despartirii amorseaza dorinta. Cand simti ca exista pericolul sa pierzi pe cineva, atunci se poate sa-l iubesti si mai mult (sau doar sa ai impresia asta ca dupa aceea s-o iei de la capat). Inca un efect poate fi spulberarea plictiselii si rutinei dintr-un cuplu, relatia devine mai palpitanta, nu? In fiecare zi sotul dvs va iarta seara si se razgandeste dimineata. (Si totusi n-a plecat pana acum…) De ce credeti ca se intampla asta? El ce spune? Ce se petrece intre timp?
Eu una o sa va spun ca toata lumea flirteaza din cand in cand – macar de pilda cand zambeste altcuiva. O sa va mai spun ca pescuitul, respectiv sms-urile poate ca au o semnificatie afectiva similara pentru fiecare dintre voi, desi desigur ca din punct de vedere cultural una e mai putin acceptata decat alta. Iata o discutie pe care v-as sfatui s-o aveti: ce inseamna pentru fiecare preocuparile diferite ale celuilalt. Adica cele care ii produc placere unuia, iar celuilalt mai putin.
As mai remarca faptul ca se creeaza un joc repetitiv de fiecare data cand el se supara (si poate si dvs il provocati, de pilda poate voiati sa afle despre mesaje). Dvs intrati in jocul lui si disperata faceti orice sa-l impacati si, desigur, jocul se reia la nesfarsit. Eu sunt de parere ca e un joc pentru ca a vrea sa fii impreuna cu cineva si a nu vrea nu pot fi compatibile in mintea nimanui. Ori una, ori alta daca contextul este neschimbat. Astfel de jocuri, in care fiecare membru al cuplului simte/spune/face ceva pentru a primi o reactie intensa previzibila din partea celuilalt (doar asa simte ca celuilalt „ii pasa”) poate ca spulbera plictiseala, dar provoaca o suferinta repetitiva, un fel de rutina dureroasa.
V-as recomanda o terapie de cuplu.
