In relitate, nu sa divortez a fost dorinta mea
Sunt divortata de aproximativ trei ani. In relitate, nu sa divortez a fost dorinta mea, ci doar o ultima incercare de a atrage atentia partenerului meu (cu care am convietuit 18 ani) asupra problemelor grave pe care le aveam in casnicie. Probleme de toate genurile. Nimic nu mai functiona iar el nu dorea sa comenteze nimic cu mine. Trata orice incercare de conversatie ca pe o lipsa de activitate din partea mea dupa care ma simteam si deosebit de umilita. Incercam sa ii spun ca sunt bolnava de stress din pricina afacerii problematice pe care o aveam, cu numeroase actiuni in tribunal; locuiam impreuna cu cei trei copii in aproximativ acelasi spatiu in care se desfasura afacerea noastra, nu aveam absolut nici o zi intimitate si liniste, socrii erau zilnic „sa ajute”, angajatii ne deranjau si de la toaleta. Toata lumea stia viata noastra, la ce ora m-am trezit, ce am mancat etc…. Toate problemele firmei (era imposibil o zi fara probleme) se discutau si in casa pana la ora culcarii dupa care, bineinteles, aveam nevoie de ore sa ma relaxez ca sa pot adormi. Iar a doua zi dimineata nu imi mai doream sa ma trezesc deloc. Pentru ce? Apoi sotul meu iubea cate un pic fiecare noua angajata care venea.
[…]Barbatul cu care sunt de un an si jumatatea fost un mare risc. Dar Dumnezeu m-a ajutat aici. Acest om are multe reale calitati, se intelege minunat cu fiica mea de 8 ani, il apreciez, il respect enorm dar nu sunt indragostita de el. Sper in acest sentiment iar el il merita. Ce nu pot intelege este DE CE MINTEA MEA SE INTOARCE CLIPA DE CLIPA IN TRECUT, la cele cateva amintiri frumoase si indepartate cu fostul meu sot? Nu imi doresc sa facem dragoste dar visez ca el sa imi mangaie parul si obrajii in timp ce stau cu capul pe genunchii lui. DE CE? SI CAND VOI PUTEA UITA TRECUTUL CA SA POT INCEPE SA TRAIESC DIN NOU? Nu stiti cat de mult doresc un raspuns… va multumesc.
Intrebare pusa de: Iulia, 37
Raspunsul psihologului:
Este evident ca mai aveti sentimente fata de fostul dumneavoastra sot.
Uneori lipsa genereaza dorinta. Spuneti ca ati propus divortul pentru a-l determina sa se schimbe, ceea ce nu s-a intamplat. Ati mizat pe faptul ca potentiala lipsa a dumneavoastra il va face sa-si dea seama cat de pretioasa sunteti pentru el, ca meritati sa faca eforturi pentru a imbunatati relatia dintre voi. Si totusi, desi lucrurile nu s-au schimbat, nu l-ati parasit, ati asteptat sa ajunga in inchisoare (si sa iasa de acolo) pentru a o face.
Intre voi a existat o problema de control. El va controla viata, impunandu-va sa locuiti in sediul firmei, sa-i acceptati infidelitatile si prezenta socrilor, interzicandu-va sa iesiti singura din casa. Dumneavoastra nu l-ati parasit in acea perioada. Ati continuat sa traiti la fel ca inainte, desi nimic nu se schimbase. Dar, desi l-ati ajutat cat timp era in inchisoare si desi el a devenit mai comunicativ si mai flexibil in perioada cat a stat acolo, totusi abia atunci l-ati parasit.
Ce vreau sa spun este ca probabil pe dumneavoastra va incita de fapt barbatul care va scapa de sub control. In clipa cand stiati in orice moment unde se afla si se schimbase asa cum va doreati, l-ati parasit afectiv si ati inceput o relatie cu altul. Este posibil sa va fi dat curaj si faptul ca v-ati descurcat bine in lipsa lui, din mesajul dumneavoastra pare ca nu v-a fost dor de el cat timp se afla in inchisoare si, in plus, ati condus eficient firma. In mintea dumneavoastra era tot timpul disponibil, stiati unde sa-l gasiti, nu va mai insela, nu va mai controla.
Din cate povestiti despre actualul dumneavoastra sot, el va ofera o relatie stabila si lipsita de provocari pentru dumneavoastra. Poate tocmai aceste provocari va lipsesc.
N-ar fi o idee rea sa discutati cu un terapeut care sa va ajute sa analizati modul in care dumneavoastra intrati intr-o relatie si ce va doriti de fapt de la partenerul dumneavoastra.
