Intotdeauna l-am considerat putin superior mie

Numele meu este Aurelia, sunt casatorita de 10 ani (+5 inainte de casatorie) iar in momentul de fata de confruntam cu probleme destul de acute in casnicie, chiar am imresia ca nu mai e nimic de facut. Stiu si sunt constienta ca-l iubesc pe sotul meu, cred sincer ca si el ma iubeste, insa pur si simplu nu mai merge. Ca sa dezvolt putin subiectul, as putea incepe cam asa: sotul meu obisnuia sa fie un barbat frumos (spun obisnuia, pentru ca acum a slabit, eu zic exagerat de mult, si asta pentru ca a vrut), intotdeauna l-am considerat putin superior mie (dar acum ma intreb de ce), iar probabil din aceasta cauza am fost intotdeauna geloasa. E foarte adevarat ca sotul meu este extrem de comunicativ (Gemeni), si poate si din acest motiv am simtit de multe ori gelozie. Dupa atatia ani insa, cateodata mi se pare ca nu-l cunosc. Cu un an de zile in urma ne-am mutat din Romania intr-o alta tara. Noi intr-adevar am avut ceva probleme in casnicie inca dinainte de a veni aici, aceste probleme am inceput la un timp dupa ce s-a nascut fiul nostru (sotul meu este un tata extraordinar, nu este vorba de gelozie de tata), deoarece, stiti cum e, ma simteam foarte obosita (pentru ca nu am avut alt ajutor din afara) si in schimb, prioritatea mea nr.1 a devenit copilul, mai ales ca a avut si ceva probleme de sanatate. Nici la capitolul asta nu pot spune nimic, pentru ca sotul meu a fost chiar intelegator (e adevarat ca uneori se mai enerva cu privire la viata noastra sexuala, insa era de inteles). Timp de 5 ani am trait fericita dintr-un punct de vedere: nu mai eram geloasa, pentru ca de fapt nu ma mai interesa. E adevarat ca nici nu mi-a dat motive. Sotul meu a vrut sa slabeasca pentru ca s-a gandit ca din aceasta cauza nu ma mai atrage, cu toate ca i-am zis ca nu acesta este motivul, pur si simplu nu mai simteam nevoia de sex. De multe ori il respingeam si cand vroia sa ma atinga, pentru ca stiam ce urmeaza dupa. In fine, in urma cu 6 luni am avut o surpriza. Acum voi povesti totul din punctul meu de vedere, urmand sa vad daca imi dati dreptate. In ziua urmatoare aveam de sustinut un examen (ca sa-mi echivalez studiile din Romania, aici a trebuit sa mai urmez o scoala), si logic, invatam. Sotul meu s-a apucat de curatenie, inclusiv aspirat. Am apreciat gestul (nu e prima data cand face asta, insa nu se prea omoara de obicei, insa da, e foarte adevarat ca a incercat sa ma ajute pe timpul studiilor). Cand am venit a doua zi de la scoala (sotul meu vinerea termina scoala la ora 12, iar eu la ora 4), in timp ce eram in baie am vazut doua fire de par rosu pe jos. Mi s-a parut ciudat. Patul era aranjat cu nasturii de la plapuma in sus (eu aranjez plapuma exact invers). In momentul acela am avut convingerea ca m-a inselat. Insa in patul meu? Am fost socata de-a dreptul. E adevarat ca relatia noastra nu era din cea mai buna, si chiar daca tot timpul am fost geloasa, totusi in inima mea niciodata nu as fi crezut sa ma insele. Cand am avut o conversatie bine inteles ca a negat (si daca a fost adevarat cum ar fi putut sa spuna adevarul). Mi-a spus: tu nu te gandesti ca la felul in care e relatia intre noi, daca as fi avut pe altcineva, as fi plecat eu? Ti-as fi spus, si as fi pus eu punct casniciei noastre. Insa te iubesc pe tine si sufar ca un caine, insa tot mai sper ca dupa ce vei termina scoala, vei fi mai linistita si vom mai avea o sansa. Nu stiu ce sa cred, insa gandul ca m-a inselat in patul nostru imi staruie in minte de atunci. Am realizat totodata ca pot sa-l pierd si am suferit foarte mult. Am discutat foarte mult, am crezut ca pot sa trec peste asta, am avut 2 saptamani absolut perfecte, am simtit ca-l iubesc din tot sufletul, am simtit ca ma iubeste din tot sufletul, viata noastra sexuala a fost mai buna decat niciodata, ce mai… totul a fost perfect. Pana intr-o zi. S-a intamplat ca intr-o zi a ajuns acasa mai tarziu (stiind ca nu sunt acasa, insa s-a nimerit sa fiu). Initial am crezut ca s-a intamplat ceva, am asteptat, a venit, l-am intrebat ce a facut, mi-a zis ca a stat cu colegii de scoala la o cafea. Mi s-a parut ciudat (nu stiu de ce), poate ca am simtit ceva in neregula. L-am intrebat: si Daniel a fost cu voi? A zis nu. In fine, sa mai scurtez, in final a zis ca a stat intr-adevar la o cafea, in campus, insa cu o colega de la o alta scoala la care sotul meu a avut cursuri. Ei, in momentul acela ceva s-a rupt din nou. L-am intrebat de ce m-a mintit. A spus ca din cauza mea, ca eu intotdeauna sunt suspicioasa, iar el ca sa evite certurile a preferat sa spuna ce a zis. Bineinteles ca i-am spus ca minciuna nu are justificare. Oricum aici apare problema mea. El a lasat la latitudinea mea sa decid cand voi fi pregatita sa ne impacam, zicand ca din cauza geloziei si neincrederii mele am ajuns aici. Sunt mult prea orgolioasa, mai ales ca eu consider ca vina nu este a mea (intr-adevar realizez ca e dificil sa traiesti cu o persoana geloasa, probabil ca daca as fi fost in locul lui as fi facut la fel), in plus de asta nu stiu cum pot sa-mi recapat increderea in el (e drept ca nu am avut 100% incredere in el), pentru ca acum am dovada ca m-a mintit. Poate am dovada ca m-a si inselat. Recunosc ca in mintea mea sunt fel si fel de scenarii. Il iubesc insa nu cred ca pot continua, pentru ca neincrederea va reveni, si nu pot trai o saptamana de fericire si jumatate de an de nefericire. Nu stiu, astept o parere, astept un sfat specializat. Ce pot sa fac, care ar fi cea mai buna solutie. Cum pot sa trec peste ceea ce simt. In adancul inimii simt sa suntem facuti sa fim impreuna pentru totdeauna, insa suntem extraordinari de diferiti. Eu vreau doar sa fiu fericita cu sotul meu. De ce nu se poate? Ce ar trebui sa facem? Da mi-a scris si un bilet in care zicea: „te iubesc si nu-mi pot imagina viata fara tine” alaturi de un buchet imens de trandafiri rosii. Si culmea e ca il cred. Atunci de ce nu putem fi fericiti? Spuneti-mi concret ce ar trebui sa fac. Va multumesc foarte mult si astept cu nerabdare un raspuns de la dvs. Cum pot sa-mi vindec gelozia si neincrederea? Multumesc mult.

Intrebare pusa de: Carmen, 34

Raspunsul psihologului:

Problema fidelitatii este o problema veche si destul de mult disputata. Din cate inteleg problema neincrederii este o problema mai veche, un ‚microb’ infiltrat demult in sufletul dv. As incepe chiar de aici sa va intreb ce este cu acest sentiment de neincredere, pentru ca de cele mai multe ori acesta apare mai intai in persoana generatoare, cu alte cuvinte, dv insiva va simtiti neincrezatoare in aceasta relatie si, pentru ca e mai usor de vazut la altul si nu la dv, o ‚aruncati’ asupra sotului.

Evident cand primiti o cat de mica ‚dovada’ va spuneti ca ati avut dreptate si deci sa va auto-confirmati suspiciunea si neincrederea. Poate ca va vine greu sa recunoasteti, poate ca acest sentiment de neincredere vine mai demult timp, chiar din copilaria dv, poate ca a mai fost trait candva in relatie cu unul dintre parintii dv. Pentru ca cu siguranta in acest sentiment se regaseste o conexiune cu ceea ce spuneati la un moment dat despre pozitia de inferioritate pe care o aveati fata de sotul dv.

Am mai retinut ca ati avut ceva probleme legate de atractia sexuala si de libido, adica de dorinta sexuala. Si aici ar fi ceva discutii de facut si de vazut, in ce fel actul sexual, intimitatea erotica, jocul seductiv va este la indemana, aveti sau nu anumite prejudecati sau poate chiar temeri sau retineri. Oricum , aceasta problema cu siguranta ca are legatura cu istoria dv de viata, cu experienta dv sexuala pana in acest moment si cu siguranta si cu problema mai sus amintita.

Cred ca daca ati fi dispusa sa incercati un demers terapeutic serios si adevarat, v-ar putea ajuta sa gasiti macar cateva din raspunsurile la intrebarile care va framanta si care va afecteaza in mod cert viata de cuplu.