Intre iubire si datorie
Sotul meu este plecat in delegatii foarte multe luni pe an. Eu raman singura cu copiii acasa si ma ocup de educatia lor. Simt cum ma instrainez din ce in ce mai mult de el. Povestea mea abia acum se complica si mai mult: m-am indragostit de unul dintre prietenii din grupul nostru si imi dau seama ca el este „jumatatea“ mea. Cum sa-i spun sotului meu si sa nu-l fac sa sufere? Pana la urma, este un om bun, dar nu mai simt nimic pentru el.
Intrebare pusa de: Madalina
Raspunsul psihologului:
Este trist ceea ce povestesti. Casnicia insa este mai mult decat o simpla relatie. Žnseamna „la bine si la rau“. Amandoi sunteti responsabili pentru faptul ca v-ati instrainat. Departarea este usor de prevazut ca influenteaza o relatie in directia asta.
De aceea, faptul ca amandoi ati acceptat ca el sa plece si tu sa ramai, este o decizie pe care tot amandoi trebuie sa o asumati. Faptul ca celalalt este sau nu adevaratul tau partener, este greu de spus. Cu el nu ai trecut proba timpului, a greutatilor, a conflictelor. Singuratatea e posibil sa te fi afectat si oricine altcineva sa iti para un partener mai bun decat sotul tau. Rabdarea ta este pusa greu la incercare, si poate ca cedezi impulsurilor cu mai multa usurinta decat in mod obisnuit. Sotul este departe si pare din ce in ce mai greu accesibil, in timp ce „varianta alternativa“ este aproape si disponibila. Poate ca este bine sa te mai gandesti, si o decizie atat de importanta sa o iei cu foarte multa responsabilitate.
