Intre noi nu mai exista sentimente decat de ura
Sunt casatorita de 22 de ani, am un copil de 21 de ani si unul de opt ani. M-am casatorit din dragoste dar cu trecerea timpului sotul meu a inceput sa consume bauturi alcoolice, devenind alcoolic. Cand spun acest lucru ma refer la faptul ca bea pe ascuns sa nu-l vad eu. Nu este violent fizic, doar verbal. La inceput nu imi era asa de greu dar cu timpul am fost eliminati din cercul de prieteni care nu-l mai suporta deoarece atunci cand bea vorbeste incoerent. Tot timpul se comporta urat cu baiatul cel mare considerand ca acesta ma sustine pe mine. Am avut intentia sa divortez dar nu am avut puterea sa fac acest lucru intrucat nu cred ca m-as descurca din punct de vedere material.
Pot spune ca intre noi nu mai exista sentimente decat de ura. Viata intima nu mai exista si dormim separat. Cu trei ani in urma m-am imprietenit cu un barbat care este mai mic cu opt ani decat mine si este si coleg de serviciu. Datorita lui am avut cateva realizari majore, am terminat o facultate, anul acesta termin masterul, am luat permis de conducere si mi-am cumparat si masina. Consider ca nu sunt o persoana puternica deoarece toata viata am reusit pentru ca au fost alaturi de mine persoane care m-au sustinut. Relatia mea cu acest barbat este mai mult de prietenie desi la inceputul relatiei imi doream din tot sufletul sa ne casatorim.
Am uitat sa va spun ca el nu este casatorit si nu a fost casatorit. I-am cunoscut parintii si sora care au devenit mai mult decat familia mea. Ma iubesc foarte mult si si-ar dori foarte mult daca eu si Vasi ne-am casatori, ei cunosc situatia mea familiala. Am fost pe la ei la inceputul relatiei noastre, cu sotul meu si cu copilul cel mic. Sotul stie doar ca este un simplu coleg de serviciu si eu sunt o buna prietena a surorii lui. Stie ca pentru mine ei sunt a doua mea familie, eu mi-am pierdut parintii acum zece ani.
Acum in mine se duce o lupta foarte grea. M-am saturat sa traiesc in minciuna si ura. De cateva ori mi-am dorit sa ma sinucid dar nu am curajul sa o fac. Nu pot renunta la prietenul meu, cred ca fara el nu as putea trai. El este balsamul sufletului meu chiar daca niciodata nu mi-a spus ca si-ar dorii sa ne casatorim dar mi-a spus ca fara mine nu ar putea trai si ca sunt singura femeie din viata lui cu care s-a inteles atat de bine, pentru ca el este o persoana foarte dificila. Ii este teama de ce vor zice cei din jurul lui, in special colegii de serviciu. Cand mergem la el acasa (ma duc totdeauna singura) suntem ca si casatoriti si toata lumea cu care ne intalnim stie ca noi suntem impreuna. Acolo el se poarta foarte frumos cu mine ca si cand suntem casatoriti. Vreau sa va spun ca pshihic nu mai pot rezista. Nu stiu ce as putea sa fac. Imi doresc sa fiu iubita, sa fiu fericita, sa am langa mine un om cu care sa-mi fie drag sa ies in societate.Nu pot sa-mi pun ordine in gandurile mele si sa pot lua o hatarare. Daca ati putea sa-mi dati un sfat v-as fi profund recunoscatoare. Va multumesc din suflet!
Intrebare pusa de: Tania, 43
Raspunsul psihologului:
Nimeni altcineva nu poate lua o decizie in locul dumneavoastra.
Nevoile si dorintele dumneavoastra sunt firesti, alegeti iubirea, nu ura. Si atunci de ce anume va e teama? Ca veti ramane fara bani? Ca n-o sa va casatoriti cu Vasi?
Sau nu aveti suficienta forta incat sa ridicati problema unui divort si va doriti aprobarea mea, nu doar a celor care va cunosc si va iubesc?
Credeti ca se vor indrepta lucrurile intre dvs si sotul dvs? Aveti banuiala ca, daca ati renunta la situatia cu care v-ati obisnuit, ati duce-o mai rau?
Va bombardez cu intrebari, dar mie mi se pare ca decizia ati luat-o deja si mi-e greu sa inteleg ce va impiedica sa o puneti in aplicare. Ati putea discuta despre aceste lucruri cu un psiholog.
