Intre sot si fiu

Am incercat de multe ori sa scriu, chiar am trimis o parte din ce vreau sa scriu, din greseala, nu stiu cat si daca ati citit si sunt nevoita sa reiau cele scrise. In curand implinesc 40 de ani, anul acesta am implinit 20 de ani de casatorie, avem un baiat ce implineste si el 19 ani peste putin timp. Pentru mine pe primul loc a fost familia. Pe plan profesional nu am reusit sa ma realizez, sa ma stabilesc mai bine zis cu toate ca imi placea si m-am dedicat profesiei alese (invatamant). Deci dupa 20 de ani de casatorie, cu clipe fericite, triste, neajunsuri, mici realizari, ma simt fara vlaga si trista. Multa, multa tristete care ma apasa tot mai tare in ultima vreme, tristete pe care incerc sa o ascund in prezenta altor persoane, tristete pe care incerc sa o alung muncind, facand diferite activitati, insa… Toate mi se amesteca in minte si nu stiu cu ce sa continui ca sa puteti intelege, pentru ca totul se leaga in mintea mea. Eu inteleg, dar nu ma pot exprima sau pur si simplu sunt inchise si nu vor sa paraseasca cutiutele sufletului care le-a ferecat. As putea vorbi de doua perioade: prima cu neajunsuri, tristete, pentru ca sotul meu a avut o aventura, perioada in care eu am suferit foarte mult. L-am iertat, am mers mai departe. O perioada de liniste, implinire, fericire, apoi a trebuit sa plece in strainatate. La un interval de un an si ceva l-am urmat impreuna cu fiul meu care pe atunci avea 16 ani si care nu a vrut nicicum sa urmeze scoala acolo, asa ca dupa doua luni s-a intors in tara, singur. Eu nu m-am intors cu el din motive materiale. Nu ma scuz, chiar ma urasc pentru asta. Am ramas acolo si de aici a inceput suferinta. Chiar daca legatura cu el a fost zilnica, chiar daca a venit in vacante, eu nu am fost linistita. Despartirea a fost prea brusca si neprevazuta si pentru mine si pentru el. Dupa o perioada destul de mare de doi ani am convenit cu sotul meu sa ma intorc acasa, sa fiu aproape de el. Toate s-au terminat cu bine, in toamna se pregateste sa mearga la facultate. As minti daca as marturisi ca totul e in regula. Am scris ca s-au terminat cu bine, pentru ca reprosuri au fost multe, instrainare in special fata de tatal lui. Cred ca in mintea copilului a fost ca l-am ales pe sot. Am simtit de multe ori asta. De cand sunt acasa am sufletul impartit in doua, o parte fericita ca sunt cu copilul, alta zbuciumata ca nu e sotul. Singuratatea ma face sa-mi aduc aminte de toate greselile sotului, sa nu mai vreau sa continuam despartiti, sa ma macine fel si fel de ganduri ca poate are din nou pe cineva acolo. Chiar vreau sa-l intreb lucrul asta, sa strig si sa spun ajunge pentru ca asta nu e familie. Cel putin nu familie asa cum mi-am dorit eu. Lucrul asta ma apasa seara de seara, ziua facand tot felul de activitati. Nu am chef de nimeni, nu-mi vine sa raspund nici la telefon. Am incercat sa-mi gasesc de lucru, insa fara rezultat. Prevad ca o sa fiu nevoita sa ma intorc, pentru ca sa-l putem tine pe baiat in facultate, insa nu vreau. Vreau ca atunci cand vine sa ne gaseasca acasa cum e normal, sa-l asteptam in gara, sa mi povesteasca de prieteniile lui asa cum o face acum, sa radem impreuna la masa ca in vremurile cu multe lipsuri dar cand nu ne lipsea linistea si fericirea. Pentru neputinta asta ma urasc, pentru neputinta asta sunt trista si nu inteleg unde gresesc. Mereu am fost optimista si luptatoare insa acum ma simt invinsa si nu-mi gasesc calea spre liniste alaturi de familia mea.

Intrebare pusa de: dodescu, 40

Raspunsul psihologului:

Se pare ca, orice ati face, simtiti ca pierdeti pe cineva. De aici vine si neputinta dvs insotita de furia pe care o indreptati importiva dvs insiva, caci mesajul pe care l-ati scris este doar despre dvs. si alegerea pe care credeti ca sunteti nevoita s-o faceti: sotul dvs sau fiul? Pare ca ii puneti in opozitie si in mintea dvs, orice alegere ati face, tot pierdeti pe cineva. Oare este o spaima pe deplin indreptatita? Ea pare a fi alimentata de fosta relatie extra-conjugala a sotului dvs (daca nu sunt fizic langa el, poate isi va gasi o amanta) si de “instrainarea” fiului dvs (daca nu sunt fizic langa el, o sa… va las pe dvs sa completati). Sunteti foarte convinsa ca fiul dvs are nevoie de dvs, ca acum, la 19 ani, cand incepe o facultate, este de datoria dvs de mama sa-l protejati si sa fiti disponibila fizic pentru el. Dar sotul dvs? El are nevoie sa-i fiti alaturi?

Inca o intrebare pe care v-as pune-o este Ei ce vor? Locuiesc in tari diferite, sotul dvs din motive materiale, fiul dvs pentru ca n-a vrut sa paraseasca Romania. I-ati permis acest lucru, dar ati hotarat sa va intoarceti in momentul in care el va incepe o facultate. De ce credeti ca are mai multa nevoie de dvs acum, fix in acest moment? S-a intamplat ceva deosebit care sa va sugereze acest lucru, intr-un moment cand de obicei un adolescent face un pas spre autonomie? Cu alte cuvinte teama dvs ca va pierdeti fiul nu este cumva provocata de faptul ca acesta creste/a crescut? Sau poate că de fapt ati avut si alte motive să plecati de l¢ngă sotul dvs, motive care nu sunt legate de fiul dvs si pe care vă e mai greu să le recunoasteti.

Mi se pare ca este un joc de dependente aici, care se invarteste in jurul unui scenariu unde dvs va credeti singura responsabila pentru ce se intampla, motiv pentru care si vinovatia pe care v-o atribuiti e mare si sunteti atat de sfasiata intre cei doi. Sunt sigura ca atat sotul dvs, cat si fiul v-au influentat nu numai deciziile, ci si in ceea ce simtiti, o influenta invizibila, adica inconstienta. De pilda, daca baiatul ar fi hotarat sa ramana impreuna cu voi, parintii lui, atunci altfel ar fi stat lucrurile… dar el a ales altceva (ce?). Daca fiul dvs nu s-ar fi simtit intr-o rivalitate puternica cu tatal lui, atunci poate ca dvs n-ati mai fi simtit ca l-ati ales pe unul impotriva dorintei altuia. Ce-si doreste sotul dvs, in afara de a-si sustine material familia, este mai putin clar in mesajul pe care l-ati trimis. Ganditi-va ca fiecare dintre voi trei are un rol diferit in acest joc si in familie. Incercati sa identificati cu sinceritate care sunt rolurile pe care fiecare le joaca de fapt si responsabilitatile aferente, iar apoi poate va va fi mai usor sa luati o decizie suportabila pentru dvs.