Iubitul meu este fumator de 16 ani
Sunt intr-o relatie de 1 an si jumatate. Iubitul meu este fumator de 16 ani. Nu am fost de acord cu acest lucru inca de la inceput, i-am spus ca nu imi place ca fumeaza, ca nu este bine ceea ce face. Am acceptat insa situatia, desi imi doream enorm sa se lase. Din cauza faptului ca incepuse sa tuseasca foarte tare si din cauza banilor, la inceputul anului s-a lasat pana zilele astea cand a luat-o de la capat. S-a reapucat. Mi-a spus ca din cauza stresului, ca nu mai suporta stresul zilnic, ca il doare capul in ceafa si ca tremura; de aceea s-a reapucat de tigari. El este instructor auto si munceste multe ore pe zi, este exasperat de trafic, de telefoanele care ii suna la cateva minute, de toti elevii care ii distrug nervii, probleme cu banii…in fine…cam tot ce inseamna alergatura zilnica si griji. Faptul ca s-a reapucat de fumat pe mine m-a bulversat neasteptat de mult. Plang la fiecare tigara pe care o baga in gura si ma doare extrem de tare. Il iubesc foarte mult si nu vreau sa il vad distrugandu-se (fumeaza foarte mult si acest lucru se vede prin faptul ca a imbatranit prematur, dintii ii sunt galbeni, respiratia urat mirositoare si inca multe altele)… el stie foarte bine, si-a dat seama mai ales in perioada de 4 luni in care nu a fumat. Atunci s-a lasat presat de circumnstante, nu de mine. Si mi-a spus ca nu se va lasa pentru nimeni, nici pentru ca eu i-o cer, ci doar atunci cand va decide el. Nu reusesc sa nu ma gandesc ca el poate in momentul asta fumeaza de rupe, devin anxioasa, ma tulbura, nu mai am liniste. Nu este bolnav, nu stiu de ce sunt asa de trista si de disperata ca s-a reapucat. Sunt atatia oameni pe lume care fumeaza, dar eu nu vreau ca el sa fie unul dintre acele persoane. Va rog sa imi dati un sfat. Nu pot sa stau numai cu gura pe el si sa ii fac reprosuri pt ca simt ca se indeparteaza de mine. Nici sa ii arat toate riscurile la care se supune nu are rost deoarece stie foarte bine, el insusi s-a documentat. Este un barbat matur, insa intotdeauna a fost o fire nervoasa (desi in timpul in care nu a fumat s-a vazut diferenta, nu a mai fost asa nervos). Nu pot si nu vreau sa simta ca il controlez. Ma simt neputincioasa si stiu ca nu pot face nimic pt el. I-am spus sa nu mai fumeze macar in prezenta mea sau cand vb cu el la tel pt ca il simt imediat ca fumeaza. Si in cele 4 luni cat nu a fumat am stat mereu cu frica sa nu se apuce iar, mi-era frik sa il supar ca nu cumva sa recurga la tigari. Eu ma consum atat de mult iar el sta relaxat si savureaza tigarile fara sa ii pese de ce simt eu. Mi-a spus ca in afara de faptul ca simte k tigarile il calmeaza, ii si place sa fumeze. Este costient ca pe termen lung nu sunt bune si imi spune ca se va lasa. ma duce cu zaharelul. ce pot face eu sa nu ma mai gandesc atat de obsesiv la acest lucru? Sa fiu mai indiferenta si sa il las sa decida el pt el ca este destul de matur…cum sa ma comport cu el?
Intrebare pusa de: Talmaciu, 23
Raspunsul psihologului:
Din scrisoarea dv sunt multe lucruri de care sunteti constienta. Dar sunt cu siguranta multe lucruri de care nu sunteti constienta. Asadar va intreb ce va supara atat de tare ca el nu renunta? Ce ar fi in spatele acestei‚atentii obsesive’ din partea dv? DE ce anume va este teama cu adevarat?
De asemenea va intreb daca in familia dv a fumat cineva si daca s-a intamplat ceva cu aceasta persoana? Va aminteste de cineva? In ce fel?
Poate ca in spatele acestei idei se afla mai multe temeri, cum ar fi teama dv de singuratate sau chiar teama de moarte pe care nu le puteti constientiza si accepta si atunci e mai ‚simplu si mai usor’ sa le vedeti vedeti prin si la partener. Evident ca are o legatura cu nevoia dv de a controla lucrurile si orice lucru care ar putea sa iasa din aceasta schema va supara si va deranjeaza.
Asadar problema dv nu are legatura cu partenerul ci chiar cu dv. Decizia ii apartine dansului in totalitate, iar motivatia pentru renuntare si-o gaseste fiecare unde, cum si cand poate.
