Iubitul meu si colega lui
Am o relatie care dureaza de un an si un pic… Am simtit de la inceput ca el este ce am asteptat toata viata, si vedeam acelasi lucru si in ochii lui, in gesturile lui… Dar mi-a marturisit ca el continua sa se intalneasca cu o fosta iubire, colega de munca, pentru care ani la rand a nutrit sentimente profunde. Cum ea nu avea o reciprocitate a sentimentelor, au ramas prieteni. Isi confesau diverse probleme, se sfatuiau reciproc, si pentru ca a fost sincer, initial nu m-am suparat… Ulterior, mi-a dat datele ei de contact si a sperat sa devenim prietene, in ideea ca ea o sa stie sa incurajeze relatia noastra… Insa atunci cand am vorbit cu ea, m-a atacat si apoi m-a invinovatit ca as fi jignit-o. Culmea… el a crezut-o pe ea, din prisma anilor de prietenie. L-am rugat sa renunte la intimitatile dintre ei, sa ramane colegi si sa nu-i mai fie atat de apropiata, fara a-i impune sa se rupa de ea. Probabil din reactia lui deja simteam amenintarea. Refuzul lui categoric, precum si racirea relatiei cu mine manifestata prin lipsa de comunicare si deschidere, m-au speriat. De atunci ne certam tot mai des, desi il iubesc foarte mult si el sustine acelasi lucru. Se poarta frumos, desi e tot mai distant, sau asa il simt eu. Mi-e teama ca supararile si certurile ne-au facut prea mult rau, si n-as vrea sa-l pierd. In definitiv, atunci cand uitam ca nu mai avem incredere unul in celalalt simt ca am gasit locul pe care il pot numi ACASA si vad bucuria din ochii si zambetul lui. Dar nu nu mai avem intrecere eu pentru ca nu a renuntat la ea, si m-a mintit in timp in aceasta privinta, el pentru ca nu crede ca pot sa trec peste si ca il cred. Ce sa fac ca sa nu pierd barbatul pe care il iubesc? Ce sa fac ca sa il conving ca pot sa il iert si ca am uitat de mult acel episod? Cum pot sa il fac sa comunice din nou cu mine, sa regasim bucuria si linistea de la inceput?
Intrebare pusa de: Pop, 28
Raspunsul psihologului:
Nu prea aveti multe variate de abordare. Ati picat exact in plasa in care el v-a pus, v-a testat (fara sa vrea neaparat lucrul acesta constient). El si-ar fi dorit continuarea platonica a vechii relatii si dvs sa fiti de acord cu asta.
El astepta asta de la dvs. Ar fi fost o dovada de acceptare, de deschidere, de incredere si ar fi contat pentru viitorul relatiei. Cine nu si-ar dori un partener deschis la minte, cu o gelozie temperata, intelegator cu fostii prieteni?!
Nu multi pot face acest lucru si in nici un caz definitoriu cu toata lumea. Poate ca ati dorit sa va imprieteniti cu fosta pentru a o cunoaste, pentru a o putea evalua, pentru a va compara si va ‘cantari’ potentialul.
Ati avut de ales, fie va intalniti cu ea, fie nu. Pentru ca nu sunteti foarte sigura de sentimentele din relatia actuala, ati cazut insa in capcana. Asa se traduce gestul.
Ar fi fost mult mai intelept sa va tineti departe de aceasta cerere si relatie ‘veche’ si sa o priviti, sa o tratati cu indiferenta, atata timp cat ea nu va afecta relatia prezenta, felul in care va simteati partenerul.
Daca ar fi adus foarte des vorba, daca aparea frecvent, ati fi sesizat imediat ca este o problema nerezolvata si care necesita discutii serioase.
Facand asta insa, ati dat curs cererii inconstiente a prietenului de a lupta cumva pentru el si implicit, de a va controla pe amandoua. Inteleg ca va doriti continuarea relatiei dar nu prea stiti cum odata intamplata toata povestea asta. Variantele de abordare ar fi doua.
Fie il credeti si il iubiti cu sau fara fosta prietena/prietene pentru ceea ce este si va ofera el in relatia prezenta cedand fiecare din din orgoliul sau.
Fie nu il credeti si incheiati acum aceasta ‘fanfaronada’ copilareasca (din care el nu vrea sa iasa decat victorios cu amandoua la pachet).
