L-am iubit mai mult decat pe mine
Buna ziua, Am 53 de ani si de 2 ani sunt divortata, dupa 27 de ani de casnicie. El a generat divortul si este acum intr-o relatie cu o fosta prietena a mea, iar eu nu reusesc sa-mi revin. L-am iubit foarte mult chiar daca am gresit in casnicie. Nu l-am inselat, greselile au fost de natura ca ma enervam foarte repede pe el, nu prea comunicam dar de tipat, tipam unul la celalalt, ne certam in ultimul timp parca din orice. Vroiam sa-i atrag atentia, ca exist si eu, el prefera sa faca orice altceva. Odata chiar mi-a spus ca prefera sa stea cu catelul decat cu mine. Faceam tot ce trebuia facut intr-o casa, am avut grija de cei doi copii ai nostrii dar el niciodata nu a vazut. Nu am avut aprecieri din partea lui niciodata. Problema este ca eu am suferit si multe probleme medicale, m-am si ingrasat si poate de aceea nu era multumit. L-am iubit mai mult decat pe mine, am avut o viata de sacrificii si renuntari, pentru ca nu am stiut sa ma pun pe mine inainte, am pus familia, pe el, copiii, casa. Doresc foarte mult sa ne putem impaca, dar nu observ nici o dorinta din partea lui. Eu nu reusesc sa am nici o noua relatie, simt din suflet o repulsie fata de tot ce intalnesc si gata. Ce voi face? Voi ramane singura? Urasc singuratatea cu tot ce presupune aceasta, stau in casa zile intregi, am avut o depresie tratata cred, dar reintoarsa. Ma culc cu el in gand, ma trezesc cu el in gand. Locuiesc cu copiii de 27 si 26, nu am nici un pic de intelegere fata de situatie nici de la ei. Stau si astept, nu stiu ce, dar asa imi trec zilele, in asteptare. Nu pot sa socializez, m-am inchis in mine si nu e bine stiu, dar nici nu ma mai pot deschide. Simt ca viata mea fara el nu mai exista. Ce sa fac? Simt ca ma sfarsesc. Mi-am inchis viata. Nu stiu si nu pot sa fac altfel. Din ce trece timpul din aceea il doresc mai mult inapoi. Am facut o obsesie pentru el oare? Visez cu ochii deschisi. Sunt disperata. Ma puteti ajuta in vreun fel? Exista leac pentru mine? Sau sunt condamnata sa raman singura asteptand, ce? Multumesc pentru timpul acordat.
Intrebare pusa de: Dolhan, 10
Raspunsul psihologului:
Mi se pare ca in cazul dvs lipsa amorseaza dorinta. Cata vreme ati fost impreuna va enerva si va certati cu el, dar de cand a plecat nu va mai puteti gandi la altcineva.
Desi o relatie de cuplu se petrece intotdeauna in doi (vreau sa spun ca este posibil ca si el sa fi fost cel care deseori sa fi provocat certurile), ganditi-va ca nu-i exclus sa reveniti la vechile obiceiuri daca ati locui iarasi impreuna.
Ati putea sa explorati in dvs motivele pentru care doriti atat de mult sa va impacati cu el.
Spuneti ca ati incercat sa-i atrageti atentia enervandu-va pe el si tipand. Ca si cum ati fi considerat ca e mai bine sa fie furios pe dvs. Cu alte cuvinte, daca nu e plin de iubire, atunci sa fie plin de furie, orice e mai bine decat sa fiti ignorata. Poate ca in sinea dvs va doriti sa va sacrificati in continuare de dragul lui. Poate ca nu va puteti accepta esecul casniciei, orgoliul dvs de a fi o sotie buna a fost atacat, iar dorinta de a-l avea inapoi ar putea fi de fapt dorinta de a repara lucrurile intre voi dovedindu-i ca puteti fi o sotie minunata.
Poate ca va simtiti in rivalitate cu prietena dvs, vreti sa o infrangeti luandu-l inapoi. Sau poate ca atata vreme cat a fost langa dvs v-a fost greu sa va exprimati iubirea altfel decat prin sacrificii si tipete, abia cand lipseste simtiti si o altfel de nevoie. Numai dvs sunteti cea care puteti sti ce zace in dvs.
