M-am saturat de toata lumea
M-am saturat de viata asta. Atat de plictisitor, atat de trist… este ziua in care nu mai vreau sa stiu nimic vreau sa fiu singur, vreau sa uit de toate de toti. M-am saturat de certuri aiurea, si de persoanele care nu inteleg ce le spun parca as vorbi cu niste pereti. Ce m-a deranjat la ele? Oare de ce nu le pot intelege, de ce cred ca numai ele au dreptate? Nu pot spune ca nu ma asculta. Nu stiu, cateodata imi vine sa mor, zic ca mai bine nu eram….
Si cu familia ma inteleg de toata groaza. Mama ii mai batrana, nu ma intelege deloc. I-am zis ca am niste probleme da ca cand nu ar interesa-o nu ma sprijina deloc, cand am facut ceva bine nu mo laudat niciodata ea vede nu ma partile rele….simt ca nu mai rezit nu mai suport…
Cu fratele ma cert zilnic, ma jigneste, parca nu ar avea loc de mine… parca i-as lua aeru, m-am saturat de viata asta zice ca sunt nebun prost de toate…. si ii si mai mic ca mine si daca il bat mama tine tot cu el chiar m-am saturat si de atatea ori o vasT ca cine o inceput dar el tot cu el tine parca nu ar judeca-o mintea poate vb prosti parca asa ar fi ori nu vrea sa intelegea, cred ca tine mai mult la el. Eu in casa ca cand as fi un strain, i-am zis lu mama ca m-am saturat si o zis ca daca nu iti place pleaca in gazda astai vb?? pt ca ea greseste sa plec de acasa, dar chiar as pleca dacat sa ma cert toata ziua cu ei dar numa familia toti nu ma inteleg „prieteni” daca le pot zice asa, colegi nimeni nu ma intlege.
I-am zis la un coleg de problema mea care credeam ca ii cel mai bun prieten dar parca nu l-ar ineresa. Ca eu sunt indragostit de o fata, o cunosc demult de pe fata asta dar la inceput vorbeam, povesteam, ne simteam bine impreuna dar niciodata nu i-am zis ca o iubesc. Pana acum cand am vrut sa ii zic si am tot chemat-o in oras la un suc, plimbare, etc dar tot zicea ca are treaba. La inceput o credeam dar am tot insistat de multe ori si tot asa zicea si dupa aia am zis in gandu meu asta nu vrea sa iese cu mine. Si dupa aia i-am zis ca asa-i ca nu vrei si o zis ca da i-am zis nici 15 minute si tot nu o zis. Poi dupa ca ne cunoastem de atata timp sa nu mai vreie sa mai vb cu mn. Ea o zis ca so schimbat foarte mult si am intrebat-o numai fata de mine sau si de alti si mi-o ca de ce sunt asa stresant dar prima data mi-o zis ca sunt ratat c-a facut semnu ala pe messenger ca prima data nu mi-am dat seama. Ce mult m-o durut vorba asta, eu o iubesc atat de mult si ea ma face ratat…..
Si el, colegu de la mine din clasa, ii arde de glume si eu sunt suparat de numa, numa…… de aia m-am saturat de toata lumea. Ca trebuie sa imi gasesc persoana potrivita sa ma iubeasca si eu s-o iubesc si sa nu ma mai intereseze ce zice lumea. Ca lumea ii rea, invidioasa, cam greu mai gasesti un prieten bun.
Va rog sa imi spuneti ce sa mai fac ca eu nu stiu ce mai pot face si sa imi mai spuneti daca nu cumva ce simt eu pt fata asta sa nu fie cumva o obsesie ca parca numai pt ea deschideam calculatoru s-o vad pe ea pe messenger. Eu zi ca la inceput o fost dragoste dar daca iubesti de unul singur devine obseie… Va rog sa imi ziceti. Si cum s-o uit ca toata ziua ma gandesc la ea……
Intrebare pusa de: Ionica, 17
Raspunsul psihologului:
Varsta adolescentei, bat-o vina… agonie si extaz, dar parca agonia e mai mare… La varsta asta la care esti tu, emotionalul bate rationalul, dar il bate bine, il face knock-out de fiecare data.
Ai dreptate sa spui ca nimeni nu te intelege… Nici macar tu nu te intelegi… Poti sa induri asta? Mai ai putina rabdare (cativa ani?!) si o sa treaca, caci toate trec… Si inca ceva … Nu esti singur. Majoritatea colegilor tai trec prin stari asemanatoare, chiar daca nu lasa sa se vada… Merita sa citesti carti despre varsta adolescentei, vei vedea ca nu esti singur. De fapt, merita sa citesti in general, lumea are atatea lucruri sa iti ofere, trebuie doar sa vrei sa le descoperi- si cartile te pot ajuta mult.
Si crede-ma, viata merita traita, chiar daca are si perioade in care totul pare dificil si potrivnic. Dar tocmai perioadele astea ne invata sa luptam si sa ne gasim calea.
