M-am saturat sa fiu in proces continuu cu sotia mea

Va rog frumos sa ma ajutati si pe mine intr-o problema familiala. Sunt casatorit de 3 ani si putin, la inceput toate bune si frumoase, pana a aparut primul nostru copil, dupa care s-au schimbat radical lucrurile intre mine si sotia mea. Adica inteleg ca trec pe locul 3 si nu numai ca am trecut pe locul 3, dar nu cred ca mai contez prea mult pentru sotia mea. Si de ce am ajuns sa cred asta e pentru ca a disparut aproape in totalitate comunicarea,viata sexuala (mi se spune ca sunt disperat si ca numai la sex ma gandesc), iar de fiecare data cand ne certam eu sunt cel vinovat in ochii ei si niciodata nu-si recunoaste partea ei de vina. Situatia este destul de complicata, fiindca sotia a avut casa ei si aproape la fiecare cearta mi se spune ca nu-i casa mea si ca nu impun eu regulile. Banii sunt alta problema care e adusa in discutie, pentru ca ea aduce mai multi bani decat mine si mi se reproseaza destul de des acest aspect. Eu ce sa inteleg prin mesajul zilnic “sunt obosita” pe care mi-l aduce la cunostinta in momentul cand vine de la serviciu? Niciodata nu a luat si ea initiativa in privinta sexului pentru ca zice ea ca s-ar simti ca o femeie usoara, dar eu cum ar trebui sa ma simt cand vad ca ea niciodata nu-si doreste sa facem dragoste. Si ar mai fi multe de spus. In concluzie niciodata nu-si recunoaste partea ei de vina, iar eu trebuie sa stau de fiecare data in pozitia ghiocelului si sa-mi cer iertare. Niciodata n-o simt ca isi doreste sa faca dragoste cu mine, niciodata nu sunt apreciat pentru putinul pe care-l considera ea ca-l fac, pe cand eu ar trebui sa ma tavalesc pe jos de bucurie si probabil sa-i scriu vreun roman in care sa-i spun cat de mult o apreciez si cat de recunoscator sunt ca am o sotie care se duce la serviciu. Si aici tin sa mentionez ca ea in afara de faptul ca se duce la serviciu si ca sta cu copilul nu face mai nimic – piata eu o fac, mancarea o face maica-sa ca vine zilnic la noi ca sa stea cu baiatul, curatenie nu, de calcat haine nu mai vorbesc ca daca aduc in discutie asa ceva ii pica fata, se supara si-mi spune ca nu-i sclava mea ca sa-mi faca mie toate astea. Cand vin si eu de la serviciu n-am fost o data intrebat daca mi-e foame etc. Mentionez ca sotia de meserie e avocat iar eu cadru militar, v-am spus asta poate va ajuta la ceva in sfatul pe care il astept de la dvs. M-am saturat sa fiu intr-un continuu proces cu sotia mea.

Intrebare pusa de: Brezan, 28

Raspunsul psihologului:

Sunt mai multe aspecte pe care trebuie sa le mentionez. In primul rand din cele scrise rezulta o mare nepotrivire in ceea ce priveste felul in care percepeti si valorizati viata de cuplu. De cand cu emanciparea femeilor, cu castigarea unor drepturi si pozitii sociale pe care doar barbatii le aveau in trecut, casatoria a intrat pe alte fagasuri, rolurile anterioare, traditionale nu se mai potriveau cu vremurile.

Acum ambele sexe aveau de luptat pentru mentinerea pozitiilor sau a gasi noi feluri si asezari care sa le faca convietuirea usoara, pentru ca odata cu epoca moderna s-au deschis si acceptat nenumarate cai de relationare intre un barbat si o femeie. Desi rolurile s-au eliberat de traditionalism si au capatat o culoare moderna, inca coexista atat in mentalul masculin, ca de altfel si cel feminin un dor si fantasme fata de rolurile anterioare atat de bine inradacinate in mentalul colectiv.

Cuplurile moderne trebuie sa isi gaseasca fiecare pentru sine acea pozitie care sa fie asumata si care le aduca satisfactie comuna, iar pentru asta au de confruntat bagajele proprii, istorii diferite de viata trecute cu ceva-ul nou, comun, supus actualelor presiuni de convietuire.

Din scrisoarea dv transpare propriul sentiment de frustrare, orgoliul masculin ranit si care se simte nevalorizat si neluat in seama, dar cred ca valorizarea nu ar trebui neaparat sa va vina de la sotie ci chiar de la dv. Dv aveti de luptat cu faptul ca bugetul este disproportionat inclinand balanta in favoarea sotiei dv. Acest lucru nu ar trebui sa deranjeze atata vreme cat simtiti ca ceea ce ati face ar avea un sens comun, ca ati completa un ceva care se face impreuna.

In ceea ce priveste problema sexuala, aici lucrurile cred ca s-au deteriorat in timp imediat dupa nastere. Pe de-o parte este firesc sa apara ceva probleme pe aceasta latura in orice cuplu, pentru ca se schimba rolurile complet si ritmul de pana atunci de viata. Apar probleme si responsabilitati, stari si emotii care pana atunci nu erau cunoscute si care solicita noul cuplu parental. Poate ca simtiti ca sunteti respins de sotie din relatia ei cu copilul. Va simti pe locul 3? Faceti ceva pentru asta! Implicati-va si nu stati deoparte. Cereti sa fiti lasat sa luati parte la cresterea copilului. Aratati-i ca va pasa de asta, ca vreti sa fiti un tata activ. Aratati-i ca puteti fi nu doar barbat (care se gandeste doar la sex) ci si un tata bun, activ.

Nu ezitati sa stati de vorba cu sotia dv, sa va exprimati cu calm fiecare din starile prin care treceti, sa va ascultati nevoile, asteptarile si sugestiile reciproce! Pentru ca sa va recuperati sexul de dinainte de sarcina sotiei dv ar necesita multa delicatete, atentie sporita, imaginatie si mai ales o foarte buna comunicare si rezonanta emotionala la nevoile si asteptarile reciproce. Pentru o femeie momentul sexual are o alta importanta, valoare decat are pentru un barbat. Incercati sa ii asigurati sotiei toate lucrurile care o pot nelinisti pentru ca apoi sa se poata destinde, relaxa si gandi la actul sexual in sine.

Mi-a atras atentia comparatia cu ghiocelul aplecat, doar ca se pare ca ati uitat ca ghiocelul este o planta foarte puternica, ce are de infruntat un strat gros de zapada pentru a-si scoate capul la lumina. Daca dv veti avea incredere in dv, vor avea si altii in dv. Incetati sa va mai vedeti doar victima, incercati sa va mai asumati si pozitii curajoase, implicative, care isi asuma diverse decizii si responsabilitati. Incepeti in a va gandi un partener si nu un competitor in relatia cu sotia dv! Casatoria nu este o cursa pentru cei doi parteneri, este un produs la care amandoi au de lucru permanent, care necesita tact, tandrete, creativitate; nu este un lucru pe care daca il ai renunti in a mai lucra pentru el, este o munca de creatie permanenta, lucru nu usor de indeplinit de multe ori impreuna.