Mama si sotie dar…

Foarte mult timp am fost singura. Nu reuseam sa atrag atentia niciunui barbat. Cel putin 15 ani m-am simtit neiubita si nedorita. Tin minte ca cel putin un an de zile nu am fost nci macar stransa in brate. Asteptam cu emotie sa fac cunostinta cu cineva, ca sa pot da mana. Ca sa pot atinge pe cineva. Tresaream si parca ma durea si pielea (clar si sufletul) cand accidental atingeam pe cineva. Sexualitatea era un capitol total inexistent. Ceea ce ajunsesem sa-mi doresc era atingerea umana. Plangeam cu orele… Si acum ma emotioneaza cand vad si intalnesc tandrete. Admiram cuplurile. Admiram femeile care reuseau sa se faca iubite. Am respectat mereu institutia casatoriei si le-am condamnat pe acele femei care interveneau ca terta persoana, in viata unei familii. Indiferent de problemele sau trainicia acesteia. Apoi, catre varsta de 30 de ani, am inceput sa-mi doresc un copil din ce in ce mai mult. Atat de mult, incat eram dispusa sa il fac cu cineva cu „gena” buna, fara a-l implica cu nimic in viata copilului daca el nu si-ar fi dorit. Targetul era sa devin mama si sa-mi asum copilul cu tot ce inseamna el. In acelasi timp, am cunoscut pe cineva care se potriveste dorintelor mele si, mai ales neavand nicio obligatie de genul casatoriei sau relatii serioase sau copii din alte relatii, l-am considerat barbatul potrivit cu care sa fac copilul mult dorit. Ne-am tatonat din 2005. I-am acordat timp sufient sa iasa firesc si „vindecat” din toate relatiile declarate ca nesatisfactoare in care a fost, iar in 2008 am ramas avut fericirea si am ramas insarcinata. Chiar daca nu eram casatoriti, chiar daca era rusinos sa fiu mama necasatorita si cu un partener mai mult absent, dorinta de a fi mama mi-a dat puterea sa merg inainte, orice-ar fi. Am fost o graviduta mai mult singura, caci familia si stabilitatea nu erau lucruri si de el dorite (afirmate si promise, dar mereu amanate pentru „momentul potrivit”). Ma consumau, insa acel „orice” la care as fi fost dispusa pentru a avea un copil, includea si asta. Asa ca rational am fost mereu pregatita. In 2009 am nascut o minune de baiat! Asa cum mi-am dorit mereu. Prima zi de la sosirea mea si a copilului acasa din spital, si-a petrecut-o cu o femeie. (Acum regreta si isi cere mereu scuze). Dupa cateva luni de la nastere, insa, tatal copilului a inceput sa „se mai adune”. Sa ne considere o familie. In cele din urma, dupa 1 an jumatate, ne-am si casatorit. Am ales impreuna data, insa de pregatiri m-am ocupat doar eu. El a mentionat clar doar ce vrea: nunta foarte restransa (am fost 16 persoane), ca vrea doar o cina, ca nu vrea sa se danseze, ca nu vrea sa se imbrace in costum, ca nu participa financiar, ca nu mergem in luna de miere ca nu avem timp etc. Dar ce conta? Ma asezam in sfarsit la casa mea cu tatal copilului meu. Ma casatoream! Ei… in seara nuntii am facut greseala sa-i atrag atentia ca a petrecut cam mult timp in drum spre bucataria restaurantului, pentru a comanda personal o supa de la chelnerita preferata. Si ca toti au sesizat lipsa lui. Ii cerusem doar discretie. Poate ca nu s-a intamplat ceea ce-mi trecuse mie prin cap, insa multe gesturi si vorbe ale lui, ale ei, au fost nepotrivite. Detalii. Era atat de furios pe mine, incat m-a amenintat ca imi distruge noaptea. Ca pleaca. In momentul in care a vazut ca nu reactionez cu plansete, s-a hotarat si nu mi-a mai vorbit. Trei zile. I-am devenit abia atunci sotie, printre lacrimi de durere sufleteasca si aburi de alcool care sa ma faca sa-i uit insesibilitatea. 10.10.10 era ziua din care se presupunea sa fiu fericita. Mama. Sotia barbatului cu gena buna. De atunci il simt mai responsabil. E drept ca acum el e cel care lupta pentru familia noastra. Insa aceesi zi e ziua din care simt ca s-a rupt ceva in sufletul meu. Nu-l mai iubesc demult. Tin la el. Il doresc in viata copilului nostru, insa nu mai am entuziasmul de a-mi petrece si eu timpul cu el. Viata sexuala s-a inrautatit dupa nasterea copilului. Datorita meseriei lui ne si vedem rar. Uneori doar 24 de ore intr-o luna puse cap la cap. Mi-e bine fara el. Insa tot nu ma simt fericita. Stiu ca traiesc acel „orice” dar sunt mama. Si nu-mi regret decizia. Insa, atentie viitoare mame, pretul la „orice” il plateste in final copilul! El e cel care va avea alaturi o mama frustrata, care s-a simtit mereu neiubita si un tata vizitator, care-si „rupe din carne” ca sa plateasca gradinita.

Intrebare pusa de: Br, 34

Raspunsul psihologului:

Pare o scrisoare de prezentare, atentionare si nu o cerere de consiliere psihologica, pentru ca nu am reusit sa o gasesc ca atare.

Insa va pot spune ce am citit printre randuri, adica in mesajul ascuns al acestei scrisori. Mi-a atras atentia faptul ca lipseste descrierea sentimentelor dvs pentru acest barbat, cu o exceptie, cand in fila, “cand s-a rupt ceva in sufletul dv” brusc nu-l mai iubeati. Nu a aparut pana atunci mentiunea pozitiva ca l-ati iubit!!!

Plangerea ca EL nu face ceea ce dvs v-ati dorit este strict povestea si problema dvs, relatia aceasta este strict rodul creatiei si controlulului pe care dvs l-ati exercitat. Este povestea imaginata si regizata de dvs.

Acest barbat a avut doar rol reproducator si nu unul de partener, iar el a raspuns favorabil la aceasta cerere, asigurandu-va de ‘marfa’ dorita.

Totul mi s-a parut a fi distant, lipsit de emotie, rece dar cu o multime de asteptari. Faptul ca el nu v-a indeplinit dorintele, fantasmele si asteptarile nu este vina lui, daca este sa mentionez ceva legat de vina.

Nu mi-a fost clar de ce pana la urma a vrut sa se casatoareasca cu dvs, poate ca isi dorea (ideal) o familie dar nu putea sa si-o asume?! Speculatii, dar macar a incercat ceva constructiv.

Cred ca ceea ce vorbeste in acesta scrisoare este vocea sentimentului de vina, a frustrarilor acumulate si poate, nu in ultimul caz, a unei femei care se uraste, invidiindu-i si urandu-i pe altii.

Va multumesc, in numele cititoarelor, pentru indrazneala si sinceritatea de care ati dat dovada, cat si pentru semnalul de alarma dat tinerelor si mai putin tinerelor femei de a fi mai atente si mai mature, mai asumate atunci cand doresc cu orice pret realizarea unui anumit vis nemaitinand cont de altceva in jur!