Neurastenie

Sufar de neurastenie si am un comportament de stil evitant. De 2 luni mi-am pierdut si locul de munca, iar acum ma simt groaznic. Prin luna martie am inceput sa ma simt tot mai obosita avand si alte simptome ale neurasteniei… Eram iritabila, lucru care dupa o vreme m-a dus la nenumarate certuri cu seful cu colegii, dar si cu clientii restaurantului in care lucram. Am apelat la ajutorul unui psiholog. Am facut 6 sedinte pana acum, dar sincera sa fiu eu nu simt nicio imbunatatire. As vrea sa stiu daca este cazul sa schimb psihologul, daca ar trebui sa iau ceva medicamente pentru a iesi din starea asta sau ce ar trebui sa fac.

Intrebare pusa de: S, 27

Raspunsul psihologului:

Vreau sa va intreb cum de folositi termenul acesta de neurastenie, unde l-ati auzit, cine vi l-a transmis, pentru ca il folositi destul de des si nu stiu in ce masura el acopera si descrie ‘realitatea dvs interna’, starea si simptomatologia si de asemenea folosirea conceptului de comportament evitant. Ati fost la un psihiatru? Aveti un diagnostic oficial sau este ceva ce v-ati autodiagnosticat? Acest lucru ar fi fost foarte util de mentionat in scrisoare.

Din punctul meu de vedere ar fi primul lucru pe care vi l-as recomanda, chiar inainte de a merge la un psiholog, pentru a va ajuta eventual cu un tratament de baza medicamentos care sa va ajute in regasirea unei echilibru intern. Gasirea unui psiholog ‘potrivit’ poate fi un demers dificil uneori, mai ales daca nu mergeti pe vreo recomandare; ‘nepotrivirea’ poate tine de factori contextuali sau de factori ce tin de personalitatea psihologului, cat si de ‘potrivirea’ stilurilor relationale dintre dvs si acel specialist, cat si de factori interni ce va apartin in totalitate.

Citind scrisoarea am ‘auzit’ un strigat puternic de ajutor, dar in acelasi timp, ceva din tonul ei mi-a trezit deopotriva si un sentiment de respingere si ma intrebam cum de a avut un asemenea efect o scrisoare de 6 randuri?! Nu cumva este ceva mai mult in spatele acestui strigat de ajutor, sentiment trezit mai ales si dupa ce ati mentionat pierderea locului de munca, izolarea, certurile, lipsa suportului exterior?! Nu as putea sa ma pronunt pentru schimbarea psihologului, poate ca da sau poate ca nu, dar un lucru este cert, va rog insistent sa mergeti la un control psihiatric.

Poate ar mai fi da adaugat ca 6 sedinte, indiferent de orientarea sau competenta unui psiholog, nu pot in niciun caz sa duca la schimbari/ameliorari semnificative si – tot cu “poate” – ca nerabdarea asta de a vedea rezultate spectaculoase intr-un timp foarte scurt ar fi mai mult decit contextuala, si s-ar putea regasi printre cauzele conflictelor ei cu ceilalti si sentimentului general de insatisfactie pe care il acuza.