Nu il mai inteleg
Ma numesc Nicoleta si as vrea sa va intreb despre o problema in casnicie. Sunt casatorita de 10 ani, avem o fetita de 3 ani iar in ultimii 4 ani el m-a tot inselat. Nu avea numai aventuri ci chiar si relatii. Orice am facut tot nu a fost bine. Momentan suntem despartiti deoarece are o relatie de 1 an cu cineva, o persoana de care chiar a fost foarte, foarte indragostit si este in continuare, locuieste cu ea etc. Problema este ca acum ii este extrem de dor de fetita, chiar si de mine, este disperat sa ne vada, plange intruna (nu era un barbat plangacios)… nu poate sa o lase pe femeia respectiva… dar ii este foarte dor de noi… Ce s-a intamplat? Este prima data cand ma inseala si are asemenea stari. Mentionez ca eu nu m-am bagat in relatia lor, nu am avut certuri cu el, ne-am straduit pentru copil sa pastram o relatie de prietenie. Nu mai inteleg nimic, poate m-ati putea lamuri dumneavoastra, va rog.
Intrebare pusa de: LINDERT, 30
Raspunsul psihologului:
Confuzia ta este evidenta. Nu mai intelegi nimic pentru ca, in efortul tau de a intui ce simte si ce vrea el, omiti sa identifici ce simti si ce vrei tu. Ceea ce este cu adevarat important pentru tine, pentru felul in care iti construiesti viata, este ceea ce vrei tu. Se pare insa ca iti este dificil sa te confrunti cu sentimentele tale. Problema este ca, atat timp cat vei evita sa te confrunti cu ceea ce simti, confuzia va continua.
In mesajul tau transpare speranta (parca ai vrea sa iti confirm ca el te iubeste inca) si autojustificarea, dezvinovatirea (tu nu ai facut nimic ca sa-l intorci la tine, nimic care sa-i afecteze relatia cu cealalta femeie).
Recomandarea mea este sa intorci “reflectorul” dinspre ce se intampla cu el spre ceea ce simti si vrei tu. Vrei ca el sa se intoarca? In ce conditii? In ce fel iti imaginezi reluarea relatiei cu el? Este ceea ce vrei? Ce iti aduce aceasta relatie? In ce fel este el important pentru tine?
O alta posibila problema este furia ta reprimata si negata. Scrii despre infidelitatile lui de parca acestea nu ar fi starnit in tine furie, revolta, gelozie, ura etc. Astfel de trairi ar fi fost reactii normale, dar tu nu pomenesti nimic despre asa ceva. Ca si cum preocuparea ta ar fi fost sa te comporti “supercivilizat”! Detasarea ta este evident una artificiala. El chiar poate pleca si veni dupa cum doreste fara ca tu sa simti nimic? In ce fel te pozitionezi tu in relatia asta?
Ma intreb daca evitarea exprimarii emotiilor si sentimentelor este un tipar comportamental pentru tine si una din sursele problemelor dintre voi. Poate ca el vrea sa fie in relatie cu o persoana vie, care reactioneaza puternic, care stie ce vrea si lupta pentru ceea ce isi doreste. Te-ai gandit vreodata la asta?
