Nu ma inteleg cu viitoarea soacra

As dori sa primesc un sfat cu privire la ce ar trebui sa fac daca nu ma inteleg cu viitoarea soacra. De la inceputul relatiei noastre, adica de doi ani, mama lui isi permite sa-mi vorbeasca ironic si chiar impertinent. Este foarte geloasa pe relatia noastra si nu se sfieste sa o arate mai ales cand ne vede tinadu-ne in brate. El este navigator si de fiecare data cand vine sau pleaca din voiaj ii reproseaza de fata cu mine ca „pe ea nu o baga in seama „sau „ca nu i-a fost dor de ea”. Il suna si-l santajeaza emotional cand este acasa cu mine ca pe la ea nu mai trece, „ca si-a uitat parintii”. Si pleaca imediat acasa chiar daca are treaba aici sau ma simt eu rau .Tin sa va zic ca el ii suna mereu si-i viziteaza la 2-3 saptamani (datorita distantei de 90 km dintre orase), dar mama lui tot nu e multumita. Dupa ce le-am facut cunostinta parintilor mei cu parintii prietenului meu, mama lui m-a intrebat daca „le-a placut alor mei de ei… si daca nu le-a placut si ce daca, o sa-mi lasi baiatul si gata”. Uneori se poarta si frumos, asta cand este el de fata normal. Ba chiar spune ca ea nu vrea sa se bage in relatia noastra asa cum facea soacra ei. Cum sa procedez? El imi spune sa o iert, sa nu mai iau in seama ce zice, dar credeti-ma ca sunt in depresie, in permanenta ma gandesc la rautatea gesturilor si vorbelor ei. Plang, nu pot dormi de stres, sunt trista si am migrene foarte dese. Cum sa-i spun prietenului meu sa ia atitudine?

Intrebare pusa de: Popescu, 0

Raspunsul psihologului:

Incercati sa formati o alianta cu el. Rareori desprinderea de familia de origine pentru a intra in familia pe care ti-o alegi in rolul de adult nu este problematica. Apar tot felul de responsabilitati, trebuie sa renunti la rolul de copil pentru a deveni tu, la randul tau, mai intai adult si apoi parinte. Adica, daca initial mama si tata au grija de noi, mai tarziu invatam sa ne ingrijim singuri si apoi incepem sa-i ingrijim pe altii.
Pentru unii rolul de copil este comod. Unii parinti ii considera pe partenerii copilului lor rivali la afectiunea acestuia si li se pare important sa-si dovedeasca mereu ca ei vor ramane cei mai importanti. Evident ca atunci apar neintelegeri si conflicte care nu se pot rezolva decat printr-o alianta a cuplului nou format, alianta care il ajuta pe unul dintre ei sa impuna niste limite. Limitele depind foarte mult de fiecare relatie in parte, dar primul pas ar fi sa va dati seama cum va manipulati emotional unii pe ceilalti. De pilda pare ca partenerul dvs se simte vinovat cand mama lui ii reproseaza ca „nu i-a fost dor de ea” sau ca „pe ea nu o baga in seama ” ceea ce implica si mesajul “dar pe partenera ta o bagi in seama, ea e mai importanta pentru tine si eu nu vreau sa accept asta.” El pleaca la ea, fiindca nu suporta vinovatia pe care o simte cand ea ii spune ca a ranit-o, iar dvs va simtiti abandonata, caci si dvs aveti nevoie de dovezi ca sunteti cea mai importanta pentru el. El e incoltit de vinovatie din toate partile si face naveta intre voi doua care va simtiti mereu abandonate de el. Dvs simtiti ca, orice ati face, el mereu se va intoarce la mama lui, adica va va parasi, chiar daca temporar. Credeti ca locul lui e langa dvs, mai ales cand va e rau. In plus pare ca v-ati dori ca si ea sa va placa si sa va accepte. Sunt multe ite aici pe care ar trebui sa le descalciti voi doi, impreuna, incercand sa discutati deschis ce va doriti de fapt unul de la celalalt, cum vedeti voi o relatie si ce rol le permiteti parintilor vostri sa aiba in ea