Nu mai vrea la gradinita!
Ma numesc Adriana si am o fetita de aproape 6 ani pe nume Briana. Recent ma lovesc de o problema cam delicata… Nu mai vrea la gradinita. Inventeaza tot felul de scuze. Ba ca se simte rau, are nevoie de o vacanta, de ce e ea obligata sa mearga la gradi? Cand ajungem in fata usii nu se mai dezlipeste de mine, vrea acasa, plange cu suspine. Cand vine ora de dormit are emotii, nu mai mananca si spune tot timpul ca-i e dor de mami si nu doarme. Am intrebat doamnele educatoare daca a patit ceva. Daca s-a speriat de cineva, daca o bate vreun coleg etc si nimic. Mi-au spus ca si-a gasit o colega mai mica care face ce zice fetita mea. Nu comenteaza si nu se mai joaca cu nimeni. Inainte era foarte sociabila. Nu inteleg ce i se intampla. Acasa totul e bine. Si eu si sotul vorbim cu ea insa doar atat ne spune: nu mai vreau la gradi, mi-e dor de tine. Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Ce sa-i spun, pentru ca nu vreau sa lipseasca. A avut o sapataman de vacanta dar… O sa-si revina? Multumesc din suflet!!!
Intrebare pusa de: Baba, 33
Raspunsul psihologului:
Cred ca ati facut ceea ce trebuie sa faceti in aceste situatii, sa discutati cu copilul si apoi cu doamnele educatoare. Poate nu ar fi rau sa incercati sa mergeti intr-o zi sa stati cateva ore in gradinita langa cea mica.
De asemenea sa ii explicati ca nu o parasiti ci ca asta e “serviciul” ei, prin comparatie cu oamenii mari. Sa o atrageti cu cele ce ar putea fi invatate, descoperite acolo.
Si mai presus de toate sa aveti rabdare, pentru ca acest demers este dificil si netolerat la fel de toti copii, este una din primele ‘incercari’ de separare de familie prin care trece un copil si este nevoie de mult tact si rabdare.
Este important sa luati aceste lucruri in serios, sa nu le tratati cu superficialitate si sa incercati sa gasiti impreuna cu sotul cea mai buna si convenabila modalitate prin care cea mica sa nu simta ca este parasita, abandonata acolo.
Acest moment nu trebuie vazut ca pe o lupta de interese cu ca pe o constructie comuna. Poate ca ar trebui inceput treptat de la 1-2 ore la un program mai prelungit, adica va invit sa fiti suficient de creativi si flexibili.
Despartirea poate fi insotita de explicatii de genul “si noua ne e dor de tine in timp ce nu ne vedem, dar asa se fac lucrurile, nu e prea mult timp, pentru ca muncim, iar tu mergi la gradi ca sa te joci si sa inveti lucruri noi etc… dar asa e viata… si cand te faci mai mare dai de lucruri care-ti plac mai mult, si de altele care-ti plac mai putin… „
A pune fermitatea parentala in joc in acest moment nu face decat sa intareasca angoasele si fricile infantile, la fel cum si o cedare parentala ar da curs omnipotentei infantile.
Asadar cred ca ar trebui sa fiti pregatiti cu tot felul de variante, chiar si cu aceea, cea mai rea, cu varianta in care fetita chiar nu se simte bine deloc la gradinita si este traumatizant pentru ea acel mediu si ar fi de decis ca ar fi mai bine fie sa se amane acest demers, fie sa reconsiderati o varianta alternativa (parinti/bona).
