Nu-mi pot gasi echilibrul pe care il aveam cand eram impreuna

Am 53 de ani si dupa 27 de ani de casnicie sotul meu si-a gasit o femeie cu 10 ani mai tanara. Acum sunt divortata si singura. Nu pot, imi este greu sa accept situatia de fata, regret ca i-am acordat divortul (in 5 minute, in acord), il regret pe el si toti anii traiti impreuna. L-am iubit si imi este frica sa spun chiar daca este real, il mai iubesc. Chiar daca ne mai certam imi este dor de el. Dar viata reala este altfel – la varsta mea sunt singura si nu-mi pot gasi echilibrul pe care il aveam cand eram impreuna. Plang zi si noapte, nu pot trece peste pierdere, am nevoie nici eu nu stiu de ce anume. Sunt disperata intr-un cuvant. Nici nu stiu daca el m-a iubit, dar regret ca nu mai e langa mine. Nu stiu ce regret, intr-un cuvant TOTUL. Mi-e dor de el, nu cred ca se mai intoarce. Ce sa fac sa-mi fie si mie bine, sa pot trece peste aceasta stare groaznica? Cred ca in asemenea momente unii aleg sa-si ia viata, asa simt si eu cateodata, dar n-o voi face niciodata. Parca mi s-a luat totul chiar si puterea de a gandi, toate gandurile sunt ocupate cu persoana lui. As dori sa schimb ceva in viata mea, iubesc viata, dar viata ma iubeste pe mine?

Intrebare pusa de: gaby, 53

Raspunsul psihologului:

Este foarte important de stiut daca divortul este un eveniment recent sau nu.
Daca este un eveniment relativ recent, atunci treceti printr-un proces firesc de adaptare la pierdere: va simtiti disperarata, nu puteti accepta ce s-a intamplat; va urma furia („cum a putut sa-mi faca asa ceva?”); dupa furie,urmeaza o incercare de „negociere” cu sentimentul pierderii; in fine, acceptarea pierderii.

Daca divortul nu este chiar recent (s-a petrecut in urma cu 1 an sau mai mult), este de dorit sa consultati un psihoterapeut. Nu va temeti, nu este ceva grav. Dar e nevoie sa vorbiti cu cineva de specialitate pentru a va elibera de durere, pentru a trai furia ( pe care acum o reprimati) si pentru a gasi forta de a merge mai departe cu seninatate.

Asa cum transpare din mesajul Dvs, ceea ce este cel mai dificil de trait acum este singuratatea, eventual sentimentul de a fi parasita/ abandonata. Mergand pe ideea tot raul spre bine, este foarte probabil ca experienta singuratatii, desi dureroasa la inceput, sa produca o transformare benefica in viata Dvs. Se spune, pe buna dreptate, ca cele mai frumoase relatii le au cei care pot trai si singuri..