Nu reusesc sa ma exteriorizez
Nu reusesc sa inteleg de ce nu-mi pot exprima trairile. De multe ori am experimentat acest sentiment de reprimare. De exemplu daca ma aflu la un concert si-mi place mult atmosfera, ma simt bine, totusi nu reusesc sa ma exteriorizez, chiar daca simt ca toata fiinta mea vrea sa tipe, sa sara in sus de bucurie. Sunt prizionera unui corp care gandeste mai mult decat simte. Si nu stiu ce este, teama de a fi vulnerabila, de a fi judecata de altii. Am ajuns o copie fidela a mamei.
Intrebare pusa de: Ileana
Raspunsul psihologului:
Probabil ca traiesti un mare disconfort. Controlul tau asupra emotiilor ar putea primi un premiu. In cazul emotiilor cel mai important lucru este adecvarea.
Iti recomand in primul rand „sa le traiesti” (sa le recunosti ca exista). Abia apoi vorbim despre modul in care le exprimi: in functie de situatie, context. Ti-as da o lista de explicatii referitoare la cauza, dar nu te-ar ajuta foarte mult in privinta solutiilor. Te-ai gandit cum ar fi daca o data nu le-ai controla? Sa zicem la un film, „acorda-ti permisiunea” de a plange si a rade zgomotos. Experimenteaza si afla ce se intampla. Comporta-te asa cum iti „cere corpul”.
Poate ca ti-ar fi util sa faci aceste lucruri cand esti singura acasa. Elimini astfel teama de a fi vazuta sau auzita. Pasul doi iti recomand sa dansezi cam 40-45 minute pe diferite tipuri de muzica facand miscarile cele mai traznite. Lasa-ti corpul sa se exprime in toate felurile. Vei mai avea si alte etape dar „o calatorie de 1000 de mile incepe cu primul pas”.
