Nu te lasa manipulat

Provin dintr-o familie foarte exigenta, cu reguli sricte si dure. Mama mea a fost si este o persoana foarte dura, dominanta si manipulatoare. Imi controleaza fiecare pas si decizie, ma jigneste la fiecare ocazie si imi controleaza viata. Nu am o viata privata, n-am deloc liniste, pentru ca peste tot e mama mea. Nu vreau s-o elimin din viata mea, dar am nevoie de distanta si de o viata privata. Cum as putea sa rup acesta putere dominatoare si dictatoare, pe care o are asupra mea?

Intrebare pusa de: Fabian, 25

Raspunsul psihologului:

Fabian, cand problema este legata de mama, fie ca esti baiat sau fata, e dificil. Conteaza foarte mult faptul de a fi avut un tata care, daca nu sa o fi dominat pe mama, macar sa-i fi putut tine piept. Dar daca tatal a fost foarte pasiv sau absent, lucrurile sunt extrem de dificile.

Multi fii ai unor astfel de mame cauta sa se elibereze de influenta acestora intrand in relatii cu femei la fel de puternice, pentru ca acestea din urma sa poarte razboiul de independenta in locul lor. Altii se transforma in don juan-i de doi bani, seducand si abandonand femei pentru a se razbuna. Altii se transforma in ratati (consumul de droguri este frecvent intalnit in astfel de cazuri) tocmai pentru a-si face mama de ras si a-i spulbera ambitiile – forma lor de razbunare, tactica de negociere „lose-lose”: „imi fac mie rau, dar cel putin stiu ca o sa suferi si tu!”. Altii emigreaza. Unii, in minoritate evidenta, gasesc un mentor puternic care sa serveasca drept substitut de tata.

Bineinteles, acestea sunt forme inconstiente de „aprarare”. Un prim pas in desprinderea si separarea de mama (proces ce se intampla in toate relatiile mama-fiu, mama-fiica pe masura ce copiii devin adolescenti si ulterior adulti) este insasi constientizarea acestei ”subjugari” emotionale. Este cu siguranta un proces dureros recunoasterea faptului ca pe de o parte iti iubesti mama dar pe de alta parte simti resentimente fata de ea, din cauza felului in care ea te trateaza si nu iti recunoaste „faptul ca ai crescut”.

De fapt in spatele acestei masti de fier, se afla o mama speriata care nu vrea sa recunoasca faptul ca copilul ei a crescut, ca nu mai depinde de ea 100% si ca isi doreste sa fie din ce in ce mai independent…adica mai fara ea. Acest gen de posesivitate (dependenta ei de copil) este dureroasa atat pentru ea cat si pentru tine.

Ceea ce poti face si iti recomand este sa ceri ajutorul unui psihoterapeut care te poate ajuta sa intelegi cum actioneaza aceasta tensiune dintre tine si mama ta, precum si cum sa reusiti sa o temperati. Invata este sa te diferentiezi de ea si sa nu iti asumi reprosurile si imaginea pe care mama ta o proiecteaza asupra ta (gen ”fiul nerecunoscator, neascultator etc”).

Nu te lasa manipulat. Invata sa ai incredere in ceea ce simti tu ca esti. Observa cum mama ta face toate aceste lucruri pentru a se apara in fata unor sentimente pe care nu le poate accepta. Nu te razbuna nici pe tine, nici pe ea, ajuta-te cat poti sa te diferentiezi fara sa o jignesti sau s-o ignori si bineinteles fara sa iti faci rau tie alegand defense de genul celor descrise mai sus.