Parintii mei nu il accepta pentru ca nu are bani
Buna. Am si eu o mare dilema in viata mea. Am un prieten in varsta de 25 de ani, eu am 21. El sta la tara, eu la oras. Nu are o stare materiala foarte buna, cum nici eu nu ma pot lauda cum ca as avea avere. Asta nu conteaza pentru mine, conteaza ca el sa fie om si sa ma respecte. Ceea ce e foarte grav e ca parintii mei nu il accepta pentru simplul fapt ca nu are bani, avand si un credit la banca pentru masina. E adevarat ca a gresit de cateva ori fata de mine, in sensul ca a strigat o data la mine de fata cu parintii mei, si cateodata e foarte gelos, dar si-a dat seama de chestia asta si si-a cerut iertare. Am decis sa il iert si de aici a inceput scandalul cu parintii mei. Il suna incontinuu sa ii spuna sa ma lase in pace pentru ca el nu e de mine, ca e un coate goale, ca el nu ma iubeste si ca isi bate joc de fiica lor si multe alte injurii aduse asupra lui, ajungandu-se chiar si la amenintari din partea alor mei. In ciuda acestui fapt, el a hotarat sa lupte pentru relatia noastra sa faca sa fie bine. Ai mei nu il accepta deloc, el chiar a vrut sa vina sa vorbeasca cu ai mei si sa le explice ca de fapt el vrea sa fie cu mine si ca ma iubeste, ca nu vrea sa isi bata joc de mine si ca ii pare rau ca s-a ajuns la asa ceva. Nici in ruptul capului ai mei nu accepta, spunand ca ma reneaga ca si fiica lor daca mai umblu cu el, ca nu ma mai iubesc si chiar daca o sa fac un copil cu el nu o sa il iubeasca si cu mine nu o sa mai vorbeasca in veci. Ma doare foarte tare vorbele lor, spunand faptul ca eu ii imbolnavesc si ca ii usc pe picioare fara sa se gandeasca ca de fapt si pe mine ma doare enorm. Nu vreau sa ii ranesc, nu vreau sa plec de acasa si sa ma indepartez de ei, pentru ca is parintii mei, ii iubesc si ii apreciez pt tot ceea ce au facut ca sa ma creasca. Dar in acelasi timp sunt constienta de faptul ca nu permit nimanui sa ia decizii in locul meu. Am si eu o personalitate si consider ca daca e sa gresesc, gresesc pentru ca eu am luat decizia, nu altcineva. El ar vrea sa ne casatorim, eu inca nu sunt pregatita si el stie asta si imi respecta decizia. Stiu doar ca ne iubim si el e singuurul care imi da linistea de care am eu nevoie in situatia asta.
Ce sa fac? Cum as putea sa ii fac pe ai mei sa inteleaga ca eu am crescut si ca e timpul sa ma lase sa decid eu ce sa fac? Multumesc anticipat.
Intrebare pusa de: toma, 0
Raspunsul psihologului:
Buna, Didina. Parerea mea este ca parintii tai nu te lasa sa cresti. Au impresia ca tu trebuie sa ramai la nesfarsit copilul lor mic si neajutorat, care nu stie ce-i mai bine pentru el si care n-are dreptul la o viata separata de a lor, la opinii diferite de ale lor. Vor sa fii perfecta pentru ei, sa le implinesti lor dorintele nerealizate, iar o eventuala greseala a ta te-ar face sa devii atat de defecta in ochii lor, incat sunt dispusi sa rupa relatiile cu tine. Iar acest mesaj al lor te raneste, pentru ca implica faptul ca ei nu te iubesc pentru cum esti tu de fapt, ci iubesc doar o imagine in care tu nu mai incapi, la fel cum nu mai incapi in hainutele si pantofiorii pe care le purtai la trei ani.
Lucrul bun este ca ai curajul sa-ti exprimi opinia, dorintele. Iar educatia pe care ai primit-o de la ei iti permite totusi acest lucru. Intrebarea este: tu te poti desprinde de parintii tai? Lor le e teama sa nu te piarda, sa nu le fii „furata” de un barbat cu care ai putea forma o familie care sa-i inlocuiasca pe ei. Iti spun ca fara tine or sa moara, provocandu-ti vinovatia, iar tu, desi pastrezi un loc in inima ta pentru iubitul tau, pare ca inca iti e greu sa te delimitezi de amestecul de sentimente care domneste in familia ta.
