Pe primul plan banii!

O sa incerc in linii mari sa structurez o scurta descriere a problemei dar nu inainte sa va multumesc pentru timpul acordat! Sunt un om normal cu dorinte normale – nu exagerez cu nimic, nu beau mai mult de o bere, nu fumez, nu am un anturaj dubios, am un job decent, sunt fizic si clinic sanatos, nu sunt gras, nu sunt violent…etc dar sunt intr-o relatie pe care imi doresc sa o salvez de multa vreme dar fara nici un rezultat. Sunt de aproximativ 4 ani cu o fata de 29 de ani dar relatia nu avanzeaza sub nici o forma. Totul se reduce la ceea ce ea vrea, tot ceea ce face este un secret (ma duc pana in x loc, o sa vedem, mai vorbim, de luna viitoare, etc). Nu poate da un raspuns clar, ceea ce este destul de iritant mai ales ca in situatia inversa se doresc raspunsuri clare pe care le si primeste. Dupa toate astea apar divergente de ordin financiar: “cum poti sa dai pe un tuns 15 lei, tata se tunde cu 7 lei”, “cum poti sa lasi 3 lei ospataritei”, prefera sa meraga cu trenul personal pentru ca este mai ieftin, rupe pana si coditele unei banane cand le cumpara pt a cantari mai putin – economie. Dar mentionez ca are masina, are un job mai mult decat decent, este pe punctul de a cumpara o casa, foloseste parfumuri scumpe etc. Este normal acest comportament!?? Si eu am multe cheltuiei – rata, masina, casa, dar daca m-as comporta asa nu m-as respecta pe mine. Nu sunt genul de baiat care manaca icre negre, beau sampanie in club sau imi cumpar haine de fitze, dar mai ies la o terasa, merg cu masina, merg la un film etc, eu zic normal. Tot ceea ce face ea este liniar. Vrea sa se casatoreasca dar nu este dispusa sa locuiasca cu mine, in situatia in care ea doarme cu sora de 23 de ani in pat, iar eu am casa mea. Amorul pentru ea este o formalitate, o data pe luna, o ora, doua. Uraste compania prietenilor, orice gluma, orice gest, orice comentarii spuse la adresa ei repezinta un afront peste care nu poate trece si apare interdictia de a ne mai vedea cu persoanele respective. Si aici vorbesc de persoane cu facultate, si fac mentiunea asta pentru a nu se intelege prin persoane/prieteni – “baieti de cartier”. Sunt o fire spontana, vesela glumeata si am ajuns o epava. N-am voie sa ies cu X si daca ies dupa aia scandal. Ea daca invata in casa (in casa parintilor), eu care stau singur sau la ai mei… trebuie prin simpatie sa stau si eu in casa mea, in loc sa ies la plimbare cu prietenii pentru ca ea nu poate face asta (invata/lucreaza). Ea daca pleaca la tara sau la munte cu parintii, eu n-am voie sa plec la mare cu prietenii, la un gratar ca se supara si imi zice adio. Orice lucru rau se intampla in viata ei, in familia ei imi este povestit, trebuie sa ma implic (ceea si fac pe cat posibil) dar cand in viata ei apar evenimente frumoase, bucurii … le traieste/petrece doar cu familia. Fraza cu “si la bine si la rau” la mine … eu sunt bun doar sa aud probleme (la rau). O schimbare de job (eu aflu dupa realizarea ei), o avansare (aflu de ea dupa realizarea ei), o intrebare “si cat castigi acum” este echivalenta cu a vorbi cu un perete (secret), mentionez din nou ca eu sunt deschis si salariul meu este public (il cunoaste). Daca stabilim o iesire cu prietenii (aia care mai sunt) imi zice… vin, dupa aceea nu vin, vin, nu vin ca sa finalizeze prin a nu mai raspunde la telefon iar eu imi stric seara, prietenii se supara pentru ca si ei vin la randul lor cu prietenele iar eu sunt singur. Iar ulterior motiveaza lipsa ei de seriozitate prin … “cum iti permiti sa ma faci neserioasa”. Ea nu suporta ideea sa-i zic cuvantul minti, chiar daca acel cuvant este in conformitate cu cele intamplate: imi spune ca e la cumparaturi si e fugita la tara . Imi pormite de 12 luni, luna de luna… de luna viitoare o sa iau anticonceptionale, iar cand o intreb “ai fost la doctor?” imi motiveaza prin “nu m-am dus la doctor, uiti ca m-ai facut mincinoasa?”. Gaseste o scuza la orice dar doar pentru a nu face ceea ce o rog sau ceea ce ea promite. Intr-o relatie ea vede ca barbatul face tot si eu trebuie sa ma multumesc ca ea iese cu mine. Daca intr-un an face doua drumuri cu masina pana la mine (pentru a bea o bere) la o terasa… este echivalent cu… “eu ma zbat, eu alerg” si este ignorat total ca eu fac 50 de drumuri cu masina pentru diverse evenimente. Si ca sa concluzionez, totul se rezuma la bani si la dorinta de a lasa impresia ca e o femeie stilata (haina de balana, masina, telefon, parfumuri) dar in realitate si in relatia cu mine este o economie la sange. Mi-am cumparat o casa iar cadoul de casa noua a fost o planta. (Economie) 20 lei. A fost ziua mea… cadoul meu a fost un incalzitor de apa la oferta din Carrefour (Economie). Nu stiu ce sa mai fac sa-i arat ca viata reprezinta armonie (ajuti si esti ajutat, ca tineretea se duce si singura ei amintire o sa fie ca a facut economie la benzina si ca a mers cu personalul etc) Vreau o viata normala si am senzatia ca ma indepartez mult de normalitate. Este extrem de greu sa vorbesc de atat de multe frustrari intr-o pagina de A4. Sper ca am fost coerent, pe cat se poate si ca se poate trage o concluzie neutra din tot ce am descris. Va multumesc inca o data pentru timpul acordat!

Intrebare pusa de: Dumitrescu, 32

Raspunsul psihologului:

Scrisoarea pare clara dar ii lipseste ceva important, si anume cum va pot ajuta? Care sunt intrebarile dv pentru mine? Inteleg din mesajul dvs ca ati dori o evaluare a prietenei dvs si implicit o confirmare a celor simtite si traite de dvs! Insa, ceea ce-mi descrieti este doar parerea dvs despre ea si atat. Din scrisoare reiese un oarecare comportament copilaresc si razgaiat, egocentric. Va inteleg frustrarea, nemultumirea si neplacerea, este clar o scrisoare plina de critica, dar daca va simtiti rau in aceasta relatie de ce nu va asumati ruperea ei?! Ce va tine in ea? Ce s-ar intampla daca v-ati desparti? Daca tot spuneti ca sunteti un om ‘normal’, banuiesc ca v-ati gasi o alta femeie mai potrivita gusturilor si preferintelor dvs, mai apropiata felului dvs de a fi si de a vedea viata. Ce va impiedica sa faceti o alta alegere, pare ca aici ar fi ceva inca neexplorat. Ceva va impiedica sa constientizati pericolele si problemele la care va expuneti continuand sa stati intr-o relatie nepotrivita, ca si cum ati fi dependent de ea si ceva grav s-ar intampla daca ati face altceva. Sunt foarte multi oameni care sunt ‘dependenti’ de relatii nepotrivite si cred ca ceilalti sunt de vina pentru problema lor. Eu as cauta in primul rand cauza la dvs.
Sunt totusi cateva fraze care mi-au atras atentia: Vrea sa se casatoreasca dar nu este dispusa sa locuiasca cu mine, in situatia in care ea doarme cu sora de 23 de ani in pat, iar eu am casa mea. Nu inteleg nimic din asta! Ce e cu sora? Care este povestea aici? Suna cam ciudat…Ce inseamna pt ea casatoria? Nu prea pare a fi ceva cunoscut…
Amorul pentru ea este o formalitate, o data pe luna, o ora, doua. Cum a fost pana acum relatia sexuala, cum a inceput, cum a decurs? Asa a fost de la inceput? Ati fost primul barbat in viata ei? Exista placere sau nu, dar dorinta? Daca nu este altceva de ordin fizic sau psihic, desi pare, este posibil sa aveti nevoi diferite in acest sens. Ar trebui sa incercati sa comunicati in acest sens, este un element important al unei relatii.
Uraste compania prietenilor, orice gluma, orice gest, orice comentarii spuse la adresa ei reprezinta un afront peste care nu poate trece si apare interdictia de a ne mai vedea cu persoanele respective. Orice ia critica ca pe un afront personal si reactioneaza pe masura, ceea ce inteleg insa aici este comportamentul exagerat si deplasat. Prietenii, daca ne sunt prieteni, pot sa ne critice, de aia sunt prieteni, iar critica, gresala ar trebui sa ne-o insusim si sa putem intelege si sa schimbam ceva, sa ii vedem partea constructiva dupa suferinta. Din ceea ce spuneti reiese ceva de genul ‘ori esti ca mine ori esti impotriva mea!’ Desigur, nu trebuie sa ne iubeasca si sa ne placa toata lumea, insa ceea ce spuneti arata o redusa capacitate de introspectie si de acceptare/adaptare sociala.
Promisiunile nu fac nici cat o ceapa degerata daca nu sunt urmate de lucruri concrete, de confirmari. Asadar, in locul dvs as fi mai rezervat si mai putin usor de dus (de val) si as incerca o analiza mai serioasa a relatiei si a viitorului ei! Adica, in loc doar sa va criticati partenera, sa va indreptati analiza si asupra dvs si sa incercati sa va vedeti cum de ati ajuns aici, in acest punct, ce anume din dumneavostra a cedat si de ce?! Pana unde ati merge cu cedarea si de ce?! Ce v-ar face sa credeti ca s-ar shimba situatia/prietena?! Samd…