Persoanele de langa noi sunt intotdeauna oglinzi
Buna ziua, Am 26 de ani si sunt intr-o relatie de 8 ani. Ne-am cunoscut cand eram amandoi copii de 18 ani si ne-am placut pe loc.relatia a evoluat spontan si fara prea multe probleme . insa timpupl si-a spus cuvantul si problemele au aparut. Prietenele mele ma invidiaza pentru relatia mea minunata cu un om minunat, insa mie imi lipseste ceva. Nu mai stiu ce simt si nu e prima oara. El este intradevar un om minunat: devotat si familist.
Si aici incep problemele: dupa 3 ani de la relatie eu obosisem sa il caut intodeauna in fustele maica-sii. Eu sunt genul de om expansiv, am prieteni multi si de viata, ma enervez repede, imi trece la fel de repede imi place sa am tot timpul ceva de facut sa citesc sa invat sa muncesc orice. Viata merita traita la maxim. El este foarte calm, analitic, calculat si monoton. Initial ne-am completat reciproc si diferentele nu s-au simtit, insa dupa 5 ani ajunsesm sa traiesc „singura in doi”. la intiativa mea am propus o pauza. El mi-a reprosat faptul ca nu vreau sa lupt pentru relatie.
Am fost despartiti o perioada de 6 luni timp in care fiecare a avut alte relatii. Dupa 6 luni intamplarea ne-a adus din nou impreuna si relatia s-a reluat promitandu-ne minuni si mutandu-ne impreuna. Si iata ca dupa inca 3 ani am ajuns in aceasi situatie. Ma deranjeaza multe si pe el la fel. El imi reproseaza relatia de atunci, i se pare ca eu nu fac nimic in casa si ca il refuz din punct de vedere sexual tot timpul, ca stau prea mult cu prietnii mei sau ca stau prea mult la calculator. Mai trist este ca nu imi spune lucrurile astea in fata, ci le aflu de la parintii mei sau de la prietenii mei sau comuni.
El e baiatul bun, eu sunt fata rea. Daca il confrunt sustine ca nu e adevarat, ca el ma iubeste si cumva intoarce lucrurile si tot eu ies de vina , eu sunt nerecunoscatoare pentru ajutorul lui, pentru suportul lui, el ma iubeste si eu nu. Parintii mei ne sunt apropitati desi la inceut nu l-au vrut. Parintii lui nu au dat un semn de viata. Nu au sunat nicodata sa intrebe ce face copilul lor sau sa vina in vizita. Am senzatia ca atunci cand intru in casa jumate din mine ramane la usa. Nu mai stiu ce simt. Nu stiu daca il mai iubesc sau e doar dependenta sau frica de singuratate.
Nu stiu daca sa ma opresc aici si sa suport iar acuzele ca nu lupt pentru realatie sau sa continui. Mi-e frica de faptul ca ajung maritata cu el si peste 2 ani ajung la capatul rabdarii si divortez. Si cu toate asta de fiecare data cand discut cu el intru si mai tare in ceata si nu pot lua o decizei. oare am eu o problema psiholgica si nu stiu ce vreau sa ce simt sau mi-e firca de consecinte? Nici eu nu stiu.
Intrebare pusa de: Ana, 26
Raspunsul psihologului:
Desi imi vorbesti despre el si despre relatia ta cu el, senzatia mea este ca tu esti nemultumita de fapt de tine insati. Da, este clar ca relatia asta nu iti aduce prea multa bucurie: el e monoton, copil (legat de fusta mamei), nu te starneste sexual, ideea unei casatorii cu el te deprima…
Cu toate acestea, iti reamintesc ca nu intram „intamplator” in relatii si nu ne intoarcem „intamplator” intr-o relatie din care am luptat ca sa iesim. El reprezinta ceva pentru tine – trebuie sa afli ce reprezinta el pentru tine. Poate ca el te echilibreaza prin stabilitatea lui. Daca nu il vrei ca iubit, in ce rol il vrei? Oare de ce o fata plina de viata ca tine, a carei deviza in viata este ca viata trebuie traita la maxim, se cupleaza cu un tip monoton, calm si calculat, in loc sa-si aleaga un partener de viata la fel de expansiv si de aventuros ca si ea? Ti-ai imaginat viata langa un barbat aventuros? Te sperie ceva in scenariul asta?
Persoanele de langa noi sunt intotdeauna oglinzi. Ele reflecta parti din noi pe care nu vrem sa le vedem, nu vrem sa le acceptam.
El este legat de fusta mamei. Tu ce relatie ai cu parintii tai? Mentionezi ca parintii tai nu l-au vrut la inceput. Poate asta era calitatea lui? Sa te ajute sa te opui parintilor tai pentru a te separa in plan psihic de ei? Iar cand ei l-au acceptat, el devenit neinteresant pentru tine. Oare ceva din atitudinea lui iti aminteste de parintii tai? Poate si de ei vrei sa te separi atunci cand iti doresti sa te desprinzi de el… Doar tu stii.
