Pot sa sper ca va trece „criza de 40”?
Pot sa sper ca va trece „criza de 40” si sotul meu ma va iubi din nou? Acum vrea sa fie singur si liber, ca e batran (45 ?) si alte motive ca sa mai prinda prospaturi… Desi suntem impreuna in casa imi cere sa gandesc si sa traiesc in singuratate (avem un copil de 12 ani). Desi il iubesc sunt obligata sa accept aceasta situatie, pana cand? Sa sper intr-o revenire?
Intrebare pusa de: David, 39
Raspunsul psihologului:
In mod cert a astepta ca lucrurile sa se rezolve de la sine nu este o atitudine buna. Sigura ca aveti sperante si dorinte in ceea ce il priveste pe sotul dv dar trebuie sa desfasurati pe inapoi ce anume s-a intamplat. Cum de s-a ajuns aici?
Desi s-ar putea sa nu va placa ceea ce o sa cititi, va spun ca in general partenerii unui cuplu sunt deopotriva responsabili de situatii asemanatoare. Ar fi de cautat in istoria personala, in istoria de cuplu, de vazut in ce fel au evoluat rolurile de femeie-barbat, sotie-sot. Ce s-a intamplat cand a aparut copilul?Unde s-a pierdut, daca a existat, flacara relatiei?
A sta si a suporta „pe uscat” nu este o atitudine care sa va aduca decat suferinta. Cel mai util ar fi sa incercati sa fiti sincera cu dv si sa incercati sa vedeti si partea dv de responsabilitate si nu doar pe a sotului dv. Poate ca dupa aceea ar fi util sa incercati sa stati de vorba impreuna sincer si sa vedeti ce solutii ar fi cu adevarat de considerat pentru ca amandoi sa fiti multumiti cu ele.
Un alt lucru, deloc important, este sa incercati sa vedeti in ce masura casnicia se poate salva si daca nu mai exista nimic care sa o lege sa puteti decide ce anume sa faceti.
Cu siguranta ca ceea ce traiti in interior se reflecta si in relatia cu copilul dv. Pentru a evita suferinta copilului, a relatiei dv cu acesta, trebuie sa incercati sa va clarificati situatia inainte ca lucrurile sa capete un dramatism coplesitor pentru dv.
