S-ar putea sa sufar de anxietate
Buna ziua, doamna. De cateva luni incoace, am niste simptome ciudate, m-am documentat, adica am citit cam ce-ar insemna respectivele simptome si am ajuns la concluzia ca s-ar putea sa sufar de anxietate. Nu stiu insa daca e o trasatura de caracter sau doar ceva temporar( am inteles ca si anxietatea e de 2 feluri). Nu e prima oara cand ma confrunt cu asa ceva, am mai avut aceste simptome si acum cinci ani aproape, cam in perioada cand bunicul meu s-a imbolnavit de Alzheimer. Boala lui, cel putin la inceput, a fost f violenta si ma temeam ca intr-o criza de nebunie sa n-o omoare pe bunica….cam in perioada respectiva mi-era frica de orice om care trecea pe langa mine pe strada, mi-era frica sa nu ma injunghie sau eu mai stiu ce, eram ff trista, si seara plangeam mai mereu.M-am rugat extrem de mult in perioada aceea. Timpul a trecut, bunicul a murit toamna aceasta si cam tot din perioada aceea am din nou simptomele acelea: mi-e frica(nu stiu concret de ce), nu mai am incredere in mine, nu prea mai suport compania oamenilor, desi tanjesc dupa prieteni (nu prea mai am, dar nu din motivul acesta), sunt extrem de sensibila la critica, ma inhiba compania strainilor,am un tremur interior, simt ca imi bate inima mai tare, uneori parca imi pierd glasul de emotie si am momente cand sunt extrem de iritata/ nervoasa interior. Lupt cu mine, am un serviciu part-time, incerc sa nu ma izolez, dar ma simt singura si asta nu-mi place, am impresia ca oamenii ma critica dur,…ar fi multe de spus. Va rog f mult sa nu-mi ignorati mesajul, daca ati putea sa-mi raspundeti macar in cateva cuvinte. Sufar oare de anxietate sau trec doar printr-o perioada mai grea a vietii? Recent, am fost la un control cardiologic (simteam un disconfort in respiratie si o usoara durere in zona inimii) si am fost diagnosticata cu distonie neurovegetativa (mi s-a explicat ca nu sufar de nicio boala a inimii, ci asa reactioneaza corpul meu la stimulii exteriori: usor tremur etc). Ce parere aveti? Cu nenumarate multumiri, Catalina.
Intrebare pusa de: Soare, 24
Raspunsul psihologului:
Faptul ca starea dv nu numai ca v-a dat de furca, dar v-a facut sa va documentati arata dimensiunea ei critica pe care o resimtiti asupra dv. Cred ca greul incepe dupa ce ne-am asigurat ca am primit un diagnostic corespunzator de la un profesionist. Trebuie sa va decideti sa luati legatura cu un psihoterapeut, chiar si un psihiatru pentru a va ‚trata’ cu seriozitate simptomele dv si pentru a reusi sa faceti fata aspectelor disfunctionale din viata de zi cu zi.
Exista terapii centrate pe simtome si pe efectele concrete, cum ar fi terapiile cognitiv-comportamentale sau terapii care merg catre cauza si catre sursa, cum ar fi psihoterapiile psihodinamice. Indiferent pe ce cale mergeti, adica ce tip de terapie aplicati, drumul catre sine si catre cauzele si sursele problemel dv nu va fi unul usor, atat ca investitie de timp cat si ca investitie financiara.
Asadar trebuie sa vreti tare mult sa va vindecati si sa fiti suficient de deschisa in demersul dv. pentru a putea lua in considerare diverse coincidente din viata dv care pot fi sursa necazurilor dv. Asta inseamna ca un demers de imersie, de scufundare in copilaria dv si a familiei dv va poate fi de folos in a gasi potentialele surse ale fricii dv. Nu ezitati si incepeti deja sa cautati un psihoterapeut care sa va insoteasca in calatoria vietii dv!
