Sa ascult mintea sau sufletul?

Va scriu pentru ca sunt intr-o perioada nu tocmai roz a vietii mele. Mai exact intr-o criza pasagera pe care as vrea sa o numesc… de depresie. Iar acesta nu este singurul episod. Sunt plecata de 6 ani din tara, mai exact in Italia. Marea mea problema este conflictul etern dintre ratiune pe de o parte, si inima pe de alta. Vreau cu toata fiinta mea sa ma intorc in tara, insa ratiunea de ceva timp ma impiedica sa fac acest pas. Sunt casatorita cu un barbat minunat care m-ar urma pana la capatul lumii daca ar sti ca lucrul asta ma face fericita. Am niste parinti minunati care insa locuiesc in tara. Am un loc de munca as zice ca si stabilitate optim, dar calitate zero (sunt menajera). Am o casa in chirie frumoasa si primitoare, o viata pe care altii cred ca si-ar dori-o si cu care ar fi mai mult decat multumiti daca ar fi in locul meu. De ce cu toate astea sufletul ma trimite spre locurile de origine? Fac o alegere gresita daca ma intorc in tara? Vreau sa specific ca daca as fi fost singura, adica fara sot (nu am copiii) nu as fi ezitat niciun minut. M-as fi intors probabil la putin timp dupa ce am plecat. De ce am plecat? Nu stiu nici in ziua de astazi. Stiu doar ca ultimul lucru au fost banii. Sunt o persoana cu multe regrete care datorita educatiei, datorita timiditatii nu a avut niciodata curajul sa spuna tare si raspicat ceea ce gandeste, de frica celorlalti. Nu stiu asta e din cauza parintilor sau a caracterului meu. Regret ca am plecat, nu as mai face-o acum. In concluzie, chiar daca ar mai fi de spus multe despre mine, vreau sa aflu parerea unui expert. Ce sa fac? Sa ascult mintea sau sufletul?

Intrebare pusa de: radu, 25

Raspunsul psihologului:

Grea alegere daca le puneti asa, in opozitie. De ce trebuie sa fie in opozitie?! De ce nu gasiti formula optima?! Trebuie sa fie vorba despre un conflict profund care se ‘joaca’ in acesti termeni polari, opusi. Nu inteleg foarte clar din scrisoare care ar fi acele repere care ar valida intoarcerea!?

Nu inteleg deasemenea care este situatia cu sotul dvs, daca locuieste sau nu cu dvs in Italia, daca a incercat sau nu sa vina si el acolo, ce nu a mers. Pare ca libertatea pe care ati castigat-o in Italia nu va adus satisfactia sufleteasca si va simtiti, paradoxal incatusata in propriile emotii si ganduri negative.

Inteleg ca in Italia aveti acele conditii optime de trai. Asa aratau ele in dorintele dvs? Asa va asteptati sa fie? Poate ca ati asteptat prea mult si acum sunteti dezamagita ca nu s-au implinit acele vise.

Spuneti ca va lipseste calitatea muncii. Sunt foarte multe persoane care fac acest job si cu toate acestea nu sufera, si-l asuma cu capul sus. Nu specificati nimic cu ce va ocupati inainte de a pleca, care sunt studiile dvs, care era situatia dvs materiala inainte pentru a putea compara partea concreta, materiala cat si partea emotionala, satisfactia sufleteasca.

Stiti ca starile depresive pot fi determinate de un acut sentiment de devalorizare, perpetuat in timp ani la randul?! Spuneti ca nu aveti copii… nu va doriti sau care ar fi motivul pentru care nu va ganditi la acest aspect? Si asta lipseste din scrisoare. Poate ca sunt in legatura cele doua.

Simtiti ca nu aveti ceva valoros, ca nu ati construit ceva, ca nu va simtiti implinita. Va propun sa meditati la ce va doreati inainte de a pleca, ce ati realizat si daca sunt planuri de perspectiva in aceasta directie, ceva care se poate schimba astfel incat sa fiti multumita.

Sa faceti niste cursuri de specializare, sa va cautati apoi un loc de munca mai bun si perceput social cu mai multa valoare (daca asta credeti ca v-ar ajuta). Inteleg ca simtiti o lipsa acuta a sprijinului familiei, parintii sunt aici in tara si nu ii vedeti mutati acolo. Nu sunteti impacata nici cu acest subiect, va simtiti fugara, va simtiti vinovata ca i-ati parasit?!

Si aici se pot face lucruri, desigur cu o investitie si cu efort, ati putea crea o conexiune internet, o camera video care sa va ajute sa-i vedeti mai des, si care sa va asigure ca legatura nu este rupta de distanta geografica.

Nu stiu daca acest lucru se poate face, daca exista efectiv conditiile optime, dar puteti incerca. Evident ca nu va pot spune eu ce sa faceti in acest moment. Probabil ca varsta dvs si momentul de viata este important.

Insa mereu suntem supusi alegerilor de tot felul, deciziilor mai mici sau mai mari. O astfel de decizie are o aura importanta pentru ca ii dati dvs o astfel de putere, o astfel de incarcatura.

Detasati-va putin si ganditi planuri concrete de viitor, planuri care sa va dea forta de a trai mai departe oricare din vietile pe care le-ati putea alege.