Sa ma intorc sau nu la el

Ma numesc Veronica si sunt din Republica Moldova. Sunt casatorita cu sotul meu de 12 ani si pana la casatorie am locuit 2 ani impreuna, deci suntem impreuna de 12 ani. Suntem ambii juristi cu studii superioare, din familii intelegente. Avem o fetita de 8 ani, foarte desteapta si frumoasa. De 1 an si jumatate suntem separati, insa fara a divorta. Problema este ca sotul meu tot timpul a ridicat mana asupra mea, popular vorbind. Cand ne intalneam m-a lovit de vreo cateva ori si dupa asta s-a repetat cu o frecventa tot mai mare. Au fost situatii (si multe) cand umblam cu vanatai pe fata, mi-au ramas chiar si cicatrice. M-a lovit si fata de copil si cand eram insarcinata. Dupa ce se intampla asta incearca cat de cat sa se scuze si sa se poarte altfel. De fapt sunt sigura ca ma iubeste, parca are o dependenta fata de mine. Am tolerat lucrurile astea tot timpul, pentru ca imi era frica sa plec, din cauza banilor si tot asa. Nu a mers bine nici in pat pentru ca exact dupa nunta mi-a spus ca-i place un altfel de sex, unde eu sa fiu dominanta si el sa joace rolul femeii. Si o buna perioada de timp cam asa si a fost. Ii placea sa fie dominat in pat, imbracat in femeie si… Eu nu pot sa fac pasul asta definitiv. La rusi este un proverb „Nici impreuna, nici separat”. Mi-e mila de el, mai ales cand imi scrie ca este singur, ca ii este dor. Mi-e mila de fata mea desi initial ea vroia foarte mult sa plecam. Acum ea spune ca daca tata se corecteaza poate ne intoarcem. Am uitat sa mentionez ca am fost la psiholog la cateva sedinte, dar mai mult am plans acolo. Sotul meu este foarte atasat de tatal sau de fapt dependent, inclusiv financiar, iar tatal sau este o persoana puternica si autoritara. Similar cu probleme noastre, au avut si socrii mei in familie, si soacra mea tot timpul imi reproseaza ca nu am avut rabdare sa le depasesc. Au fost doua perioade lungi cand nu a lucrat si atunci eu ma duceam sa lucrez chiar si la un serviciu prost platit. El statea acasa, se juca la calculator si era tot timpul sigur ca ne vom descurca pentru ca eram eu si parintii lui, cu care de altfel tot timpul am avut o relatie foarte buna. O data insa el la un delir de-al lui mi-a spus ca a fost violat de tatal lui cand era mic. Am fost ingrozita si am vorbit cu parintii lui pe sleau. Mi-au spus ca nu este adevarat, dar sincer trebuie sa-i cunosti pe parintii lui ca sa-ti dai seama ca sunt aberatii. Si nu l-am crezut, pentru ca de multe ori inventa niste istorii aberante. Acum imi promite ca totul se va schimba, ca totul va fi altfel si sunt foarte confuza. Evident ca dvs nu imi veti spune: „intoarce-te sau nu”, dar as vrea mult sa ma ajutati cu un sfat de profesionist si impartial, sa-mi spuneti cum vedeti dvs situatia data.

Intrebare pusa de: veronika, 32

Raspunsul psihologului:

Pai, mie mi se pare ca dvs imi cereti sa va spun tocmai sa va intoarceti la el. Pentru ca deja sunteti separati de un an si jumatate. Dar eu n-o sa va spun asa ceva, ci mai degraba, sincer, v-as spune sa n-o faceti. V-as mai pune si intrebarea Ce v-a facut s-o lasati balta cu sedintele la psiholog? Nu cumva faptul ca ati fi aflat acolo unele lucruri despre el si despre dvs care nu v-ar fi convenit?

Adica: v-ati casatorit cu un barbat care va bate si care nu va prea place in pat. Aveti speranta ca se va schimba? De unde vine o asemenea speranta? Ce se afla in dvs de va poate face sa credeti ca nevoile lui, cea de a va umple de vanatai si cea de a se simti femeie in pat vor disparea sau au disparut deja?

Caci pur si simplu este imposibil ca ele sa dispara. Poate dupa multi ani de psihoterapie se pot ameliora, dar nici un cuvant al nimanui, nici o speranta a dvs nu le va face sa se spulbere, ca o vraja rea din povesti.

El se excita cand se simte femeie dominata, isi pierde controlul si va loveste, acestea nu se modifica nici macar dupa vointa lui, nicidecum dupa a altuia. Asa incat speranta dvs ca el s-a schimbat zace in interiorul dvs, este o dorinta care vine dintr-o anumita nevoie a dvs, de pilda sa nu mai fiti singura, sa-i oferiti fiicei dvs un tata sau chiar (si de aceea v-as recomanda sa discutati cu un psihoterapeut) de a sta alaturi de un barbat care va umple de vanatai.

Poate va suna dur si ciudat ca includ ultima varianta intre posibilitati, dar, din pacate, ati ramas atata timp si chiar ati acceptat sa va casatoriti cu un barbat care v-a abuzat din ce in ce mai des. Probabil ca el v-a ales ca sotie si pentru ca in sinea lui stia ca dvs veti accepta sa fiti lovita, iar dvs l-ati ales pe el si pentru ca o parte a dvs accepta acest joc violent al dominarii, ba chiar, sub diverse pretexte, chiar il cauta.

Desigur ca n-are cum sa va placa sa fiti batuta, dar poate ca simtiti nevoia sa va pedepsiti mereu si mereu pentru un anumit lucru. Iar in ce o priveste pe fetita dvs, va spun un singur lucru: toata lumea isi formeaza modele de relatii in copilarie, dupa modelul relatiei dintre parinti. Ganditi-va la ce v-ati dori sa vada ea.