Simt ca il pierd…

Am o relatie de un an si doua luni cu un baiat mai mic decat mine cu doi ani, insa, varsta nu a fost niciodata un impediment pentru noi. Pe parcursul acestei relatii l-am inselat o singura data. Inselat… adica am iesit de cateva ori cu fostul meu iubit, doar pentru a-i face in ciuda pentru ca ma enervase povestindu-mi cum se distreaza el la mare cu prietenii sai si cu anumite domnisoare. Atunci cand a aflat ca l-am inselat a reactionat si el exact la fel. Am fost despartiti timp de cateva saptamani, apoi ne-am impacat. Dar… noua relatie nu a functionat ca la inceput. Au aparut certurile si reprosurile. Din partea lui! Mi-a repetat de nenumarate ori ca si-a pierdut increderea in mine si ca sentimentele sale nu mai sunt ca la inceput. Pot spune ca aceasta reimpacare a fost un esec deoarece ne-am despartit de foarte multe ori. Fiecare despartire avand mereu acelasi final: impacarea noastra si reincercarea de a face ceva pentru ca relatia sa functioneze. De cele mai multe ori, eu eram cea care facea primul pas spre impacare desi nu eram singura vinovata. Acum suntem impreuna, insa relatia noastra este foarte subreda. Stiu ca tine la mine dar simt ca nu imi acorda suficienta atentie. Nu ma suna aproape niciodata, iar acesta este un lucru care ma deranjeaza enorm. I-am spus ce simt, insa nu se comporta ca si cum m-ar fi ascultat. Precizez ca momentan avem o relatie la distanta si ne intalnim de 2 ori pe luna. Fiind o relatie la distanta, comunicarea este cea mai importanta. Eu il sun de cate ori mi se face dor de el… insa… imi reproseaza de multe ori ca il stresez cu atatea telefoane, ca se simte presat si verificat. Am impresia ca il pierd. In schimb ma inteleg foarte bine cu mama lui, vorbim zilnic la telefon. Ce pot face pentru a salva relatia aceasta? Tin enorm de mult la el, poate se datoreaza faptului ca a fost primul si singurul baiat cu care am intretinut relatii sexuale. Totusi nu imi pot vedea viitorul fara el alaturi. Am nevoie de un sfat.

Intrebare pusa de: Maria, 0

Raspunsul psihologului:

Relatiile la distanta sunt subrede prin natura lor, dar cred ca se zgaltaie si mai tare dupa un astfel de eveniment in care se joaca increderea intre doi oameni.

Consider ca gestul dvs a fost unul copilaresc (desi spuneti ca sunteti mai mare ca varsta decat el), de atatare a geloziei, dar fara sa va fi gandit la consecintele negative ale acestei povesti.

Acum va vine greu sa acceptati ca v-ati facut-o cu mana dvs, ca ati pierdut pe mana dvs. Sentimentul de vinovatie nu va da pace, iar in lipsa unui plan, proiect comun cu acest baiat, capitulati.

Exista un ingredient important pentru ca o relatie sa fie trainica, si anume increderea si respectul reciproc. Ele odata pierdute, greu se mai recupereaza decat daca amandoi isi doresc ca relatia sa functioneze.

Din ce scrieti, el va transmite ca se simte controlat, verificat, sufocat. Cum poate fi vorba de asa ceva daca va vedeti bilunar?! Ceva nu se leaga, ceva sigur nu merge si va amagiti reciproc, si nimeni nu are curajul sa recunoasca ceea ce l-a ranit si eventual sa ia o decizie in acest sens.

Pentru o femeie prima relatie amoroasa va conta foarte mult si isi va aduce toata viata aminte de ea, de circumstantele si emotiile care au insotit-o.

Ar fi de dorit ca data viitoare cand va ganditi la astfel de gesturi sa va asumati si riscul care le insotesc, fara a minimiza si potentialul aparitiei unor evenimente invizibile care sa intervina in lantul cauzal.

Incercati sa anticipati nu doar efectul pozitiv, cel pe care il vreti, ci si sa vedeti mai larg, si efectele negative, cele riscante, pentru ca daca arunci o piatra ea va lovi sigur ceva, insa nu este sigur ca va lovi ceea ce-ti propui!