Sunt indragostita de prietenul nostru de familie

Nici nu stiu cum sa incep sa va pun o intrebare… Sunt stanjenita, ma simt groaznic dar in acelasi timp bine. Sunt casatorita de 4 ani si am un baietel de un an jumate si un lucru e cert: nu imi mai iubesc sotul. Sunt indragostita de prietenul nostru de familie, de aprox un an si ceva traim o adevarata poveste de dragoste. Tin sa precizez ca el era indragostit de mine dinainte de a ma casatori dar nu a zis nimic crezand ca sunt fericita si nu a fost asa. sSotul meu banuieste sufera. Vrea sa ne impacam si sa trecem peste asta si sa stau daca se poate si din mila cu el numai sa nu divortez . Acum vine intrebarea grea ce sa fac???? Sa stau cu sotul fata de care nu simt nimic de dragu copilului sau sa imi urmez iubirea.

Intrebare pusa de: Gerarda, 25

Raspunsul psihologului:

Scrisoarea dv ma face sa ma gandesc la un ajutor de tip „mama Omida” sau de tip oracol grecesc. Trebuie sa va ofer un raspuns sincer si direct. Psihologii, psihoterapeutii sau alte persoane nu va pot raspunde in locul dv desi poate ca dv v-ati dori asta. Specialistii in suflete nu isi pot asuma un astfel de rol nu pentru ca nu vor sa va ajute, ci pentru ca un astfel de ajutor este unul daunator si riscant, deresponsabilizant si greu de tolerat de catre dv. V-ar pune intr-o pozitie in care altcineva ar sti sau ar fi in masura sa cunoasca acest raspuns unic si bun si sa elimine, sa dea deoparte toata viata afectiva complexa a dv.

Ar fi simplu ca altcineva sa ia pentru noi decizii, dar asta ne face sa fim mai putin „vii” pentru ca deciziile pe care le luam in viata nu sunt intotdeauna bune, mai sunt si decizii mai putin bune, decizii din care avem de suferit sau din care avem de pierdut. In viata nu pot fi DOAR decizii BUNE, PERFECTE, asta ne face vietile mai putin ca in filme si mai putin ca in revistele glossy, ne face viata traibila si umana.

Asadar, nu cred ca cineva va poate spune ce sa faceti, iar daca cineva se incumeta sa faca asta in locul dv eu m-as feri de o astfel de abordare. Dv sunteti singura in masura sa va evaluati, sa va proiectati in viitor si nu in ultimul rand sa va ascultati galsul intuitiei si sa va urmati calea pe care singura o alegeti. A lua o astfel de decizie este un moment incarcat cu foarte multe emotii, uneori ‚argumente’ emotionale contrare dar si cu argumente rationale care pot contrabalansa acest echilibru in ce parte ne dorim cu mintea personala.

A va deresponsabiliza de luarea unei astfel de decizii ar insemna sa va reintoarceti la un rol de copil, la un rol de dependenta emotionala fata de o figura parentala (in acest fel ar fi psihoterapeutul) si care iata se regaseste cumva inserata si in relatia dv cu sotul dv. Asadar pare ca problema dependentei joaca un rol important in viata dv si va invit sa o analizati cu atentia cuvenita.

Nu uitati ca in viata exista tot felul de decizii, bune-rele, mai reusite-mai putin reusite dar nu perfecte. Nimeni nu stie care este valoarea lor adevarata decat dupa ce timpul a trecut si ele au avut sau nu efecte benefice sau dimpotriva mai putin bune. Asta ne face umani si mai putin roboti, ne face mai afectuosi si mai putin reci.