Tatal meu si acoolul
Am nevoie de un sfat cu privire la tatal meu. El consuma alcool zilnic de foarte mult timp. A ajuns la varsta de 53 de ani si bea din ce in ce mai mult. Problema este ca daca incepe sa bea un pahar, consuma pana nu se mai poate tine pe picioare. El nu recunoaste ca are o problema, spune ca bea alcool pentru ca ii place, ca o viata are etc. Spune ca daca vrea poate sa stea fara bautura, doar ca nu vrea. Este mereu binedispus cand bea, dar cand nu este sub influenta alcoolului este mereu nervos, se rasteste, nu are rabdare, ii tremura mainile si restul corpului. Cand ii spunem sa nu mai bea se infurie si spune ca nu avem niciun drept sa il judecam. Am mai incercat sa ii spunem ca nu face bine, dar nici nu ne asculta si se enerveaza ca ne bagam. Ca noi nu avem niciun drept sa ii spunem lui ce sa faca. Este cel mai incapatanat om din lume. Tocmai de aceea nici nu prea ne-am bagat in aceasta problema. Ma uit la el cum anii si alcoolul il deterioreaza, probabil multi ani nu o va mai duce dar nu vreau sa il pierd, nu vreau sa isi duca ultimii ani din viata asa. Nu vreau sa ma simt vinovata ca nu am facut nimic pentru el, ca nu m-am zbatut sa il ajut. Cred ca este timpul sa ma impun si sa il ajut cu ceva. Insa mai este o problema: eu nu sunt in tara langa el. Nici nu stiu daca as suporta sa stau zilnic langa el, sa il vad cum bea. Insa am o sora care este mai aproape de el. As vrea sa ma ajutati cu un sfat, cum am putea sa il convingem ca are o problema si sa ne accepte ajutorul. El locuieste singur. Mi-e teama mereu pentru el sa nu intre in depresie. Am un gand obsesiv si tare mi-e teama pentru sanatatea lui. Uneori visez ca moare. De foarte multi ani traiesc speriata. Cand primesc un telefon din partea familiei ma gandesc intotdeauna la ce este mai rau. In plus el nu are grija de propria persoana. Nu prea mananca, doar bea si fumeaza. Spune ca si daca o sa moara ce… toti murim. Ma deranjeaza indiferenta asta a lui fata de viata. Va rog sa imi dati un sfat, cum ar trebui sa procedez in astfel de situatii. Va multumesc!
Intrebare pusa de: Talmaciu, 24
Raspunsul psihologului:
Tatal dvs este dependent de alcool si pentru a scapa de aceasta dependenta ar trebui sa duca o lupta crancena cu el insusi sau mai precis cu dorinta lui de a se refugia in alcool. Problema principala aici este ca, daca el nu vrea sa renunte, ba chiar mai mult, nici nu recunoaste ca are o problema, nimeni nu poate sa faca nimic. Din pacate asa stau lucrurile si dvs v-ati dat seama singura, spuneti ca se infurie cand incercati sa discutati cu el.
Singura solutie pentru el este sa apara un motiv serios care sa-l ajute sa faca eforturile necesare, o perspectiva de viitor care sa-l ambitioneze putin. Sau cu alte cuvinte sa nu mai aiba de ce sa se refugieze in alcool, insă chiar si asa, eforturile pe care ar trebui sa le faca si lupta cu sine insusi pe care ar trebui sa o duca pentru a nu se reapuca sunt foarte mari.
Probabil el este deja deprimat, iar alcoolul ii mai atenueaza starea. Are o mare dorinta de a muri de fapt, iar alcoolul ii ofera o cale din perspectiva lui placuta prin care sa-si atinga telul. Faptul ca pe dvs va deranjeaza „indiferenta asta a lui fata de viata” se pare ca nu este problema lui, prin urmare ar trebui sa devina a dvs.
Incercati sa descoperiti din ce motiv va simtiti atat de vinovata pentru problemele din viata altcuiva. Puneti-va intrebarea In ce fel va priveste pe dvs alegerea lui (dorinta lui de a muri), facand abstractie de gradul de rudenie.
