Terapia este necesara intotdeauna?
Am aproape 27 de ani si de multa vreme m-am interiorizat foarte mult. Am avut o copilarie grea, tatal meu a murit cand eram mica, nu am nicio amintire cu el, iar mama mea nu s-a recasatorit niciodata. A fost mereu ocupata cu ingrijirea sorei mele, care sufera de handicap psihic. Eu am fost intotdeauna solitara, am facut totul pentru a-mi continua studiile, a-mi construi o cariera. Dar simt in permanenta ca imi lipseste ceva, ma ascund de realitate, ma mint pe mine insumi disipandu-mi astfel energia. Am o reala dificultate in comunicarea cu barbatii (poate din cauza faptului ca am fost molestata sexual in copilarie), iar relatiile mele sunt fara viitor. Chiar daca am infruntat viata si am facut totul ca sa uit trecutul, cateodata simt ca disimulez, ca ma mint pe mine insami, iar asta nu e cea mai buna solutie fiindca duce la pierderea adevaratei identitati. Pe scurt, am inceput sa realizez ca toate problemele mele actuale isi gasesc originile in copilarie. Intrebarea mea e in ce masura putem accepta trecutul, e inevitabil pentru a se accepta pe sine insusi si daca terapia e necesara intotdeauna. Multumesc.
Intrebare pusa de: CARMAZAN, 26
Raspunsul psihologului:
Daca terapia e necesara intotdeauna? Sa ma intrebi asta pe mine, psihoterapeut fiind, este ca si cum ai intreba un medic stomatolog daca periajul zilnic al dintilor este necesar chiar daca nu ai un abces dentar. Bineinteles ca voi milita pentru psihoterapie! Mai mult, in opinia mea, doar psihoterapia salveaza Romania (si intreg mapamondul)! Evident, un economist, un inginer sau un fitness coach nu imi vor impartasi credinta.
Lasand gluma la o parte, cred ca stim amandoi ca intrebarea ta este o intrebare retorica. Inlauntrul tau stii deja raspunsul, trebuie doar sa capeti curajul de a ti-l asuma.
