Va bate la mine la usa?
Va rog din suflet sa ma ajutati cu un raspuns sincer. Am sa incerc sa fiu cat mai concisa. Sunt o tipa f depresiva, tatal mi-a murit de cancer cand aveam 21 ani. Acum am 27 ani. Cu mama nu prea ma inteleg, este recasatorita. Are propria viata, iar eu locuiesc singura. Am avut pana akum 2 deceptii in dragoste. Prieteni nu am. Sunt singura pe lume. Si ma chinuie gandul ca nu voi mai cunoaste pe cineva si voi ramane toata viata singura. Asta e durerea mea cea mai mare. Plang in fiecare seara f mult din cauza asta. Sunt si mai plinutza, prieteni am mentionat ca nu am nici prietene, merg doar la serviciu si akasa si nu reusesc nici makar 1 prieten sa am. Singuratatea ma omoara!!!! Va rog sa ma ajutati sunt disperata.
*
* *
Revin pentru a doua oara cu un mail. Sper sa ma intelegeti. Am nevoie de cineva langa mine, urasc ca sunt singura. Chiar numai eu nu pot sa am noroc? Ma rog f mult, merg la biserica. Mi se pare de neconceput ka la 27 ani sa nu am nici macar prieteni cu care sa ies la un suc. Cred din tot sufletul ca nu voi mai cunoaste nici o data pe cineva. Am incercat si sa ies in cafenele cu colege de serviciu… Tot nimic. Si sincera sa fiu sunt destul de simpatika, chiar daca am cweva kg in plus. Cand ajung acasa si vad casa goala ma apuka plansul. Imi doresc din totata inima un barbat langa mine. Cred ca sunt condamnata la singuratate si m-am saturat de texte de genul „ce e al tau va veni” dar cand??? Si unde va veni? Va bate la mine la usa? Si pe internet am incercat sa mi gasesc un partener. In cluburi nu am cu cine sa ies. Sunt distrusa si nu mi mai suport viata!!!!Help!!!!!!!!
Intrebare pusa de: Anca, 27
Raspunsul psihologului:
Exista foarte multa durere in dvs si imi pare rau ca s-ar putea sa va provoc si mai multa suferinta cu raspunsul pe care vi-l voi da. Din pacate nu vad cum v-as putea ajuta altfel, pentru ca incurajarile directe si consolarea celorlalti nu pot schimba nimic in dvs si, in consecinta, nici in fundatia pe care s-a construit depresia pe care o aveti de atata vreme.
Este foarte posibil ca modul in care intrati intr-o relatie si pe care l-ati invatat fara sa stiti de-a lungul vietii dvs de pana acum sa fie principalul obstacol in tentativa dvs de a va face prieteni sau de a va gasi un partener. Mai explicit putin, vorbesc despre asteptarile pe care le aveti de la ceilalti, despre felul de oameni pe care vi i-ati dori alaturi, despre modul in care va adaptati (sau nu) la o relatie cu cineva, despre stilul dvs de a comunica. De pilda, poate ca nu puteti sau nu stiti cum sa aratati partile bune din dvs.
Mi se pare ca va asumati o parte din problema, spunand „nu reusesc nici makar 1 prieten sa am,” si de aceea inclin sa cred ca veti izbuti sa gasiti in dvs puterea de a apela la un ajutor mai profund, adica la o psihoterapie psihanalitica.
