Voi fi cel care am fost?

De 2 luni mi-a murit tatal. Mi-a fost model si idol. Eram in delegatie si nu am fost acolo cand a murit. Am ramas doar eu si mama.

Am un copil -adolescent din casatoria incheiata prin divort in urma cu 10 ani care nu locuieste la mine.

Aveam si o relatie cu o doamna divortata ca si mine cu un copil. Ma intelegeam bine cu ea, aveam teme de discutie, ne completam binisor si era foarte maleabila. Datorita manipularilor mamei mele (ma ameninta ca se sinucide) am decis sa-mi iau lumea in cap sa plec in alta tara la lucru. Numai sa nu mi se planga ca o parasesc la greu, ca nu imi pasa de ea.

Desi era mult mai bine pt mine sa ma mut la prietena, am ales sa plec si sa las totul balta. Nu inteleg de ce am reactionat asa. Sunt un luptator si nu ma dau batut prea usor. Ce se intampla cu mine? Parca ma sabotez singur. Asteptam de-o viata o astfel de femeie si de cand a murit tatal meu …

O sa imi revin ? Voi fi cel care am fost? Am mai trecut prin experiente traumatizante, ce-i drept cu ajutorul psihologului dar am trecut. Sau comportamentul meu este in limitele normale? Multumesc.

Intrebare pusa de: , 39

Raspunsul psihologului:

Este evident ca moartea tatalui te-a afectat. E normal. Psihologii considera ca trebuie sa treaca cel putin un an – perioada de doliu, ca sa iti revii dupa pierderea unei persoane dragi. Este o experienta traumatizanta, ca si divortul de fapt.

Tu se pare ca ai la activ mai multe experiente de acest gen. Nu trebuie sa iti reprosezi faptul ca ai plecat in alta tara sa muncesti, practic sa o iei de la zero. Ai pus cariera si probabil castigurile financiare pe primul plan, in detrimentul unei vieti personale liniste si implinite. A fost o alegere pe care ai facut-o in mod constient si resposanbil. Trebuie sa iti asumi aceasta decizie si sa incerci sa te impaci cu ea. La momentul respectiv probabil ca a fost una dintre alternativele pe care le aveai la indemana. Nu inseamna ca daca ai pornit pe un drum trebuie sa te opresti la jumatatea lui si sa te cramponezi de situatie. Trebuie sa mergi mai departe, chiar tu ai spus ca esti un luptator si ca nu te dai batut usor.

Este normal sa fi mai vulnerabil dupa moarte parintelui drag, dar viata isi urmeaza cursul. Iti doresc numai bine si astept sa imi spui cum e viata acolo, cum te-ai adaptat, daca ti-ai facut noi prieteni, ce faci in timpul liber? Care e acum relatia cu mama ta?