Vreau sa imi salvez casnica

Vreau sa imi salvez casnica in prag de divort. Am 30 de ani si ea are 28. N-eam casatorit din dragoste acum aproapa 5 ani (cununia civila) apoi un an mai tarziu am facut si nunta si cununia religioasa, eram de-a dreptul fericiti. Dupa nunta la vre-o jumate de an in prima noastra vacanta au inceput problemele. Nu ne mai intelegeam parca deloc (eu doream sa ma simt bine, sa beau bere, sa ma distrez, iar ea vroia sa se odihneasca si eu sa nu mai beau bere). Asta a fost inceputul certurilor. Ne-am intors acasa. Totul ramasese tensionat, iar in cateva luni a inceput sa nu ma mai vrea deloc, incepusem chiar sa dormim separati. Imi spunea intruna ca nu ma mai iubeste si nu mai vrea sa fim impreuna si ca vrea sa dea divort. In toata aceasta perioada am incercat sa-i fac totul pe plac, dar certurile apareau din motive banale. La un momendat am observat ca vb la telefon cam des cu o persona (tipul e casatorit si are doi copii, iar relatia lor a inceput profesional, el ne-a ajutat sa ne cuparam o masina). Am tacut din gura pt ca am vrut sa fiu sigur daca au sau nu o relatie. Relatia incepuse sa fie tot mai tensionata nu mai vroia sa stea deloc acasa, isi petrecea timpul cat mai mult cu o prietena, pana intr-o zi cand s-a hotarat sa plece pt un weekend in localitatea unde era el pt a se intalni cu patronii firmei la care el lucra (oameni foarte draguti de alfel, care ne-au invitat de nenumarate ori la cabana lor). Am rugat-o din tot sufetul sa nu plece pt ca eram sigur ca o sa intalneasa cu tipul ala. Disperat am amenintat-o ca daca pleca plec si eu si ma mut, nu m-a bagat in seama si a plecat. Mi-am facut usurel bagajul si m-am mutat cateva zile la un prieten, dupa care de dor ce-mi era am sunat-o si i-am cerut sa ne intalnim. A acceptat foarte usor, dupa care ne-am intalnit, ne-am impacat si ne-am intors acasa impreuna. Dupa ce a adormit i-am verificat telefonul si am gasit dovada tradarii prin mesaje de dragoste ( mai bine nu aflam). Ea si acuma imi zice ca au fost doar mesaje si o copilarie, nimic mai mult. Eu am iertat-o desi nu si-a cerut iertare, si mi-am dorit sa salvez casnicia si sa trecem peste problema asta. Timpul a trecut, a fost si bine si rau, dar in tot acest timp am adorit amandoi sa avem un copil care nu a aparut din mai multe probleme medicale, pe care nici un doctor nu le poate explica de fapt. Acest lucru a dus numai la tensiuni si la certuri. Acum dupa aproape dupa 2 ani am ajuns din nou la acelasi tip de problema in care ea vrea sa divorteze spunand la fel ca nu ma iubeste, ca ne-am indepartat dar tine la mine si in nici un caz nu are pe altcineva. Am ajuns in faza in care nu mai stiu ce sa fac. Ea este o persoana care in general in loc sa rezolve o problema de cuplu, fuge de ea, este mai tacuta si refuza sa vorbeasca. Ca ultima solutie avem maine programare la un psiholog pe probleme de cuplu. Sper sa mearga cu mine, oricum m-a avertizat din timp ca sa nu imi fac sperante ca lucrul asta o sa rezolve ceva. Eu vreau sa salvez casnicia pt ca o iubesc la nebunie si nu as vrea sa o pierd. Din pacate nu mai inteleg nimic. Nu vrea sa-si anunte nici parintii si nici sa renunte la verigheta. Nu ii place sa isi afiseze problemele si pastreaza aparentele. Va multumesc ca cititi si dati-mi va rog niste sfaturi cum sa fac sa-mi salvez canicia.

Intrebare pusa de: Danut, 0

Raspunsul psihologului:

Probabil ca atunci cand veti citi acest mesaj, ati fost deja la psiholog.

Va inteleg drama prin care treceti si dorinta de rezolvare a acestei situatii. Insa, nu sunt sigura ca de sfaturi pentru salvarea casniciei aveti nevoie acum. Pentru ca pentru o casnicie sa mearga este nevoie ca ambii parteneri sa isi doreasca asta! Din cate inteleg din scrisoarea dv este o problema veche care a inceput destul de repede dupa casatorie.V-as intreba daca atunci cand v-ati casatorit ‚din dragoste’ va cunosteati suficient de bine, daca aveati planuri ‚comune’, daca planul de viitor avea un sens impreuna; daca ii/va cunoasteati trecutul relational sau macar de preferinte si opinii fata de alegerile pe care le-ati facut in trecut.

Undeva in povestea asta de basm ceva imi scapa, poate ca va scapa si dv si nu puteti vedea, undeva ceva s-a pierdut, undeva ceva nu a fost asa cum va imaginati/va doreati sa vedeti.

Poate ca povestea ‚comuna’ a fost mai degraba rodul planului dv, dorintei dv si nu a tinut cont si de partenera, de dorintele sau de nevoile ei.

Si invers, pare ca din prima vacanta, si ea avea alte nevoi in ceea ce va priveste…Isi dorea sa fiti deja altfel. Nu stiu daca stiti reclama mai veche de la o marca importanta de bere romaneasca, dar era exact despre o astfel de poveste in care ea se indragosteste de un el, rocker pasionat de motociclete. Dupa un timp se casatoresc, si ea incepe sa-l schimbe dupa bunul ei plac pana cand il ‚transforma’ intr-un baiat ‚bun’ imbracat la costum, tuns si care nu mai mergea cu motorul, finalul culminand cu concluzia ca dupa toate aceste transformari ei deja nu ii mai placea de el, pentru ca nu mai era ca inainte. Aceasta poveste este destul de binecunoscuta, si se bazeaza pe o tendinta generala cum ca: „femeile se casatoresc cu gandul ca o sa-i schimbe ele pe barbatii cu care vor fi, si barbatii se casatoresc cu gandul ca femeile cu care sunt nu se vor schimba niciodata. Evident, si unii si altii se inseala”.

Asadar, poate ca in loc sa va agatati de o imagine a dorintei si a iluziei, mai bine luati distanta si sa incercati sa vedeti mai obiectiv aceasta relatie, daca are sau nu un viitor realist. Poate ca ar trebui sa incercati sa va dati seama ce plan va tine/va tinea in aceasta relatie si cum va poate arata viitorul fara acest plan. Daca nu cumva teama de a ramane fara aceasta relatie nu accentueaza o alta teama mai bine ascunsa in dv, si anume teama de singuratate, teama de a nu reusi in viata etc.

Mai multa intelepciune si introspectie nu strica niciodata!