Vreau un bebe!!!
Vreau un bebe!!! Am o relatie stabila de 3 ani si imi doresc prea mult un bebe, desi aceasta dorinta nu poate fi realizata in urmatorii 4 ani. Desi locuim singuri, piedica mea in a avea un copil o reprezinta faptul ca sunt la medicina la fel si iubitul meu si sursa nostra de venit o reprezinta parintii nostrii, dar nici iubitul meu nu mi-a dat un raspuns pozitiv. Cateodata ma gandesc ca este prea mic ( 22 de ani) pentru mine si ca ar fi fost mai bine sa fiu cu cinava mai mare decat mine, desi eu consider ca il iubesc. Problema este ca ma roade aceasta dorinta care imi bantuie noptile si ma face sa iau decizii pripite cum ar fi sa nu ma protejez contra unei sarcini pe care numai eu o doresc, insa daca ma gandesc lucid stiu ca nu mi-ar fi deloc bine sa am un bebe acum. Dorinta sau instinct vs ratiune.
Intrebare pusa de: Elena, 23
Raspunsul psihologului:
Interesant ceea ce imi povestiti. Aceasta dorinta de a avea un copil apare la unele femei foarte brusc si din senin, la altele, ea ajunge sa fie foarte calculata si foarte gandita. A face un copil este simplu, insa a creste uin copil este greu si complicat. Apropos, cine ati vrea sa va creasca copilul? Ma gandesc ca si aici lucrurile sunt neclare. Cum va imaginati ca veti creste copilul? Cu ce bani, cu ce resurse?
Poate ca ar mai putea si un alt lucru, ascuns, in aceasta dorinta. Si spun asta pentru ca v-ati gandit la o altfel de relatie cu alt tip de barbat. Poate ca va doriti din partea partenerului dv mai multa validare ca femeie. Sau poate ca va doriti sa va „legati” relatia, ca un legamant, printr-un copil. Poate ca ar fi de discutat felul in care dumneavostra v-ati nascut, la momentul in care dv ati aparut in viata familiei dv si la ceea ce a insemnata asta pentru ei.
V-as invita catre o mai adanca si profunda introspectie si sa incercati sa auziti povestea asta cu dorinta de a avea un copil si altfel, ca putand sa „joace” si un alt ceva, sa mascheze si o alta dorinta, sa fie ecranul care acopera poate o alta nevoie de-a dumneavostra.
Presupun ca acest demers v-ar fi usurat de o comunicare cu un psihoterapeut care sa va ajute sa va putei acele intrebari care singura nu vi le puteti pune. Multa bafta.
