3 legi psihologice de care sa tii cont

Asa cum Universul functioneaza dupa legile lui proprii, si noi functionam in cadrul unei familii, coordonate de legi psihologice ale iubirii. Iata cum iti schimba asta viata, in bine sau in rau.

 

 

Psihoterapeutul german Bert Hellinger a descoperit ca o familie are o ordine proprie dupa care se ghideaza. Atunci cand aceasta randuire este afectata, efectul se resimte la toate generatiile ulterioare, pentru ca sistemul tinde sa se armonizeze, iar cei mai tineri iau asupra lor aceasta sarcina.

Potrivit teoriilor lui Hellinger, echilibrul intr-o familie este pastrat atunci cand fiecare membru isi ocupa locul care i se cuvine, fara sa intervina in destinul celorlalti.

 

 

Legea apartinerii

Inseamna ca toti avem dreptul egal sa facem parte dintr-un sistem familial, dintr-o familie.

Daca cineva este uitat, respins sau ignorat in familie, atunci fluxul de energie al iubirii se blocheaza intre generatii si exista riscul ca un descendent sa preia povara destinului unui stramos.

Avorturile, mortile timpurii, copiii abandonati despre care nu se mai vorbeste, infidelitatea, secretele familiale produc astfel de dezechilibre. Efectele se manifesta la alti membrii ai familiei prin depresie, boli cronice, psihice, lipsa copiilor, dependente, probleme de relationare, incapacitatea unei relatii de lunga durata sau chiar predispozitia la accidente.

 

 

Legea ordinii

Fiecare avem locul nostru in familie, in functie de momentul nasterii. Ordinea ierarhica este: bunici, parinti, apoi copiii, primul nascut, dupa care al doilea, al treilea. De asemenea, ordinea se pastreaza si in cazul in care exista mai multi soti sau mai multe sotii.

Cand aceasta ordine este incalcata, copiii calca pe urmele parintilor si incearca sa le faca pe plac, cu pretul propriei suferinte. La maturitate, intra in relatii de cuplu total nepotrivite pentru ei, nu sunt stapani pe propriiile vieti din cauza faptului ca sunt inca legati de parinti.

De asemenea, copiii, atunci cand isi asuma in mod inconstient responsabilitatile unui parinte, pot deveni victimele abuzurilor emotionale si sexuale.

 

 

Legea echilibrului (datului si primitului)

In relatiile parinte-copil, parintii dau si copiii primesc intotdeauna. Intr-o relatie de cuplu, este important sa dai doar ceea ce are celalalt nevoie si sa primesti atat cat ai nevoie, si exact ceea ce iti trebuie.

 

 

 

 

Citeste si:

Ce se intampla cand copilul preia rolul de adult

Cum invatam un copil sa iubeasca

 

 

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 legi psihologice de care sa tii cont
3 legi psihologice de care sa tii cont

Asa cum Universul functioneaza dupa legile lui proprii, si noi functionam in cadrul unei familii, coordonate de legi psihologice ale iubirii. Iata cum iti schimba asta viata, in bine sau in rau.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste