4 tehnici de manipulare de care să te ferești

Chiar dacă ai învățat să spui nu, poți rămâne vulnerabilă altor tehnici de manipulare, mai subtile. Iată cum să le recunoști.

Citește și:

Cum ne dă încredere în sine sentimentul de apartenență

Învață să depășești sentimentul de nesiguranță

Un vocabular „elevat'

Ai întâlnit persoane care vorbesc deseori în termeni pe care nu îi înțelegi? Sau care folosesc sinonime mai puțin uzuale ale unor termeni comuni? De ce să spun „maximă' când pot să spun „apoftegmă'?

Dincolo de încercarea de a obține un anumit statut în fața celuilalt, aceasta este și o tehnică de manipulare. Într-o astfel de conversație vei pune la îndoială statutul tău intelectual și te vei simți inferior celui cu care conversezi.

Mai mult, atunci când celălalt începe să facă referințe la oameni de știință sau de cultură de care nu ai auzit, citându-i chiar, este momentul în care poate începe să ducă o conversație în direcția urmărită, întrucât sunt șanse ca tu să te simți dezarmată.

Sentimentul de inferioritate nu este prea plăcut, prin urmare, vei avea senzația că este o ocazie bună să înveți ceva de la persoana respectivă.

Nu uita însă un concept simplu: „dacă nu ești în stare să explici ceva pe înțelesul tuturor, sunt șanse ca nici tu să nu înțelegi prea bine'.

 

Decizii publice, bazate pe emoții

Deseori starea emoțională ne îndreaptă către anumite decizii pe care mai târziu le putem regreta. De aceea ar trebui să știm când emoțiile noastre au preluat controlul și să așteptăm să se domolească înainte de a lua vreo hotărâre importantă.

Dar, dacă suntem în public, amânarea unui răspuns poate fi privit ca o dovadă de slăbiciune, ca și cum nu suntem capabili să reacționăm sub stres, iar acest lucru ne agită și mai mult. Așadar, luăm decizia.

Unele persoane ne vor aduce în acel punct în care, manipulând anumite slăbiciuni ale noastre, ne vor genera o reacție emoțională, sub impulsul căreia vom decide în direcția așteptată de ei.

Nu uita că în orice situație ai dreptul să spui nu sau să refuzi să iei o decizie până când nu ai evaluat avantajele și dezavantajele. Altfel, vei putea fi controlat de un manipulator care îți va reaminti că ai spus da. Cu martori.

 

Metoda fragmentării

Aceasta seamănă foarte mult cu statusurile de pe site-urile de socializare, în care decidem să afișăm un fragment din viața noastră, deseori pozitiv, dar care nu reflectă întreaga realitate.

Și totuși, repetând această metodă, îndreptăm percepția celorlalți în direcția dorită. Ba chiar generăm frustrare celor care își doresc anumite lucruri pe care noi le afișăm și care nu pot analiza întregul.

Același lucru îl va pune în practică un manipulator atunci când dorește să te convingă să faci un anumit lucru: îți va prezenta acele aspecte pe care vrei să le auzi, care fac o situație să pară chiar dezirabilă, aproape ca o favoare pentru tine.

Nu îți fie rușine să pui întrebări, să afli mai multe detalii, să încerci să cauți și „defectele ascunse'. Dacă e prea bun să fie adevărat, sunt șanse să nu fie.

 

Sentimentul de vinovăție în urma unui refuz

Chiar dacă spunem nu, deseori avem un mic sentiment de vinovăție sau ne simțim cumva datori față de persoana refuzată.

Să fii asertiv și cu o bună stimă de sine este un proces îndelungat și deseori, în funcție de relația pe care o avem cu o persoană sau situația în care ne aflăm, în urma unui refuz putem rămâne cu sentimentul că datorăm ceva celuilalt.

Prin urmare, un manipulator, dacă se va obișnui cu faptul că ești capabilă să spui nu, va încerca să folosească acest sentiment de vină pentru a te manipula. Cum poate face acest lucru? Cerându-ți o favoare mult mai mare decât cea dorită.

Într-o primă etapă poate părea chiar absurd și îți va fi simplu să îi răspunzi, dar deja te gândești că îl vei ajuta într-o altă situație, mai adaptată posibilităților tale. Iar aceasta, nu va întârzia să apară, întrucât ea era vizată încă de la începutul interacțiunii cu un manipulator. Merită confruntat atunci când observi că a aplicat această tehnică.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
4 tehnici de manipulare de care să te ferești
4 tehnici de manipulare de care să te ferești

Chiar dacă ai învățat să spui nu, poți rămâne vulnerabilă altor tehnici de manipulare, mai subtile. Iată cum să le recunoști.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste