Cum ajungi la esec straduindu-te sa-l eviti

Exista o diferenta foarte mare intre setarea mentala a castigatorului si cea a unei persoane care doar incearca sa evite un esec. Iata cele mai frecvente greseli.

 

Persisti prea mult in obiective imposibile

Aceasta atitudine poate fi inselatoare. Motivul este acela ca pare firesc sa incercam sa ramanem motivati si implicati si sa depunem eforturi, chiar daca drumul spre indeplinirea obiectivului este dificil.

Dar intre a munci din greu si a accepta provocarile si a persista acolo unde nu este cazul, diferenta este semnificativa. Iar ea se traduce fie prin dorinta de a castiga, fie, in cea de-a doua varianta, prin refuzul de a esua.

Cat timp ramai fixat pe esec si incercarea de a-l evita, nu vei recunoaste semnalul ca este timpul sa renunti.

Chiar si in business, poti alege sa continui pana cand ai pierdut tot, sau sa accepti realitatea si sa te opresti la primele semne ale declinului. Reorientarea si capacitatea de a-ti schimba obiectivele sunt definitorii.

 

Esti mult mai stresat

Evident ca atata timp cat mintea ramane centrata pe dorinta de a nu suferi un esec, ne cresc anxietatea si frustrarea.

Pe parcursul unei sarcini dificile, persoanele care sunt orientate spre a evita greseala vor simti un nivel mai ridicat de stres, furie sau tristete, decat cei orientati pe reusita.

Este dificil sa iei deciziile corecte intr-o astfel de stare. De asemenea, nefiind capabil sa gandesti limpede in acele momente, starea de disconfort se va accentua. Performanta ta va fi alterata si, implicit, va creste riscul unui esec.

 

Pierzi timp si resurse

Gandeste-te ca incerci sa potrivesti doua piese de puzzle care nu-si au locul una langa cealalta. Pierzi timp si energie, stresandu-te inutil.

Daca iti tot repeti ca „nu trebuie sa gresesc' sau „acesta nu va fi un esec' atunci nu esti capabil sa vezi ca te lupti cu morile de vant.

Invata sa evaluezi obiectiv situatiile in care te regasesti, indiferent de intentiile cu care ai intrat in ele.

Nimeni nu isi doreste sa greseasca, dar sa recunosti o cale gresita sau nepotrivita in atingerea obiectivului tau este un semn ca ai resurse sa identifici si solutia.

Nu trebuie decat sa iesi din tiparul in care ai intrat. Iar daca intregul obiectiv trebuie evaluat, fa acest lucru si nu te agata cu incapatanare de un deziderat.

Poate nu se potriveste nevoilor tale, poate nu este concordant cu abilitatile pe care le ai sau, poate nu este momentul lui.

 

Repeti aceleasi solutii

Deseori, solutia in atingerea unui obiectiv este gasirea unei modalitati de a ocoli un obstacol, nicidecum de a incerca sa il impingi din calea ta.

Atunci cand insisti sa iti repeti ca nu poti gresi sau nu poti avea un esec, pierzi din vedere si alte solutii pentru problema cu care te confrunti.

Oamenii orientati spre succes sunt mult mai creativi si au sanse mai mari sa iasa dintr-un impas sau sa se reorganizeze repede.

Altfel, iti ingustezi perspectivele si capacitatea de analiza. Totodata, o gandire defectuoasa te va face sa fii mai atent la informatia negativa si la probleme.

Vei rata astfel si acele informatii care pot fi trasformate productiv si care iti ofera mijloacele de care ai avea nevoie.

 

Gandeste-te la succes

Cu cat mai mult te setezi pe a nu-ti permite sa gresesti sau sa ai un esec, cu atat mai mult te indrepti catre acestea.

Teama din care pleaca sentimentele de anxietate, stress, frustrare, limitarea perspectivelor si o atentie defectuoasa, numai tu o poti gestiona. 

Altfel vei ajunge la profetiile auto-implinite si intri intr-un cerc vicios pe care il vei repeta la nesfarsit. Accepta greseala si posibilitatea erorilor.

Accepta schimbarea obiectivului sau a cailor spre a-l atinge. Ramai constient ca numai incercand poti vedea ce merge si ce nu, dar asta inseamna si asumarea greselilor din care inveti.

Totusi, nu persista in greseala si seteaza-ti ca obiectiv principal „Vreau sa reusesc' in loc de „Nu vreau sa gresesc'.

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum ajungi la esec straduindu-te sa-l eviti
Cum ajungi la esec straduindu-te sa-l eviti

Exista o diferenta foarte mare intre setarea mentala a castigatorului si cea a unei persoane care doar incearca sa evite un esec. Iata cele mai frecvente greseli.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste